Se afişează cele mai noi postări cu eticheta the gods have gone crazy. Doresc să se afişeze postări mai vechi
Se afişează cele mai noi postări cu eticheta the gods have gone crazy. Doresc să se afişeze postări mai vechi

8 aprilie 2009

etimologia cuvântului demnitar. demn = monstru!

1 comentarii
l-am cunoscut pe cristi în 2003, când am fost la un interviu (în cotroceni) la o firmă producătoare de cherestea. nu știu ce căutam acolo, dar în aceea perioadă eram un fel de globe-trotter pasional.
îmi plăcea să cunosc oameni și astfel l-am cunoscut pe cristi bercuci. începusem să lucrez la un proiect tv și după nici două săptămâni am plecat de acolo.
cu cristi, însă, am rămas prietenă. vorbeam ocazional pe mess și când l-am rugat să ne creeze, administreze și promoveze siteul emisiunii "9595" (era IT manager) a rostit un "da" clar și solemn. nu cred să fi cunoscut negația "nu", sau semnificația ei. era un "yes man" autentic. colaborarea asta a durat aproximativ 3 ani de zile.
era un tip dedicat, extrem de volubil și vesel... și nu-mi amintesc să fi întâlnit la cineva atâta compasiune și suport pentru problemele altora. era genul acela de persoană, pe care eu o admir din toți rărunchii: "a shoulder to cry on".
pasiunile lui erau tunningul și masina pe care și-o cumpărase acum doi ani - un bmw ursuleț (făcuse mult tam-tam pe mess pe chestia asta. câte statusuri... câte avataruri...) de curând îi luase angel eyes, scaune de pisică și un volan sparco.
pe cristi, cei de pe 4tuning.ro îl știau sub titulatura de "daxter", prietenii din copilărie îi spuneau "inginerul", iar alții, simplu "bercucu".
pe 17 februarie împlinise 25 de ani. pe 17 martie a murit la volanul pasiunii sale, e-30ul.
spre rușinea mea, am aflat abia astăzi. de ceva timp mă tot întreb de ce nu-l mai văd pe mess. pentru că el era în permanență on-line, chiar și atunci când nu era.
acum nu am somn. mă uit tâmp la numele lui nebolduit, din lista mea de mess. să-l șterg? să-i mai păstrez numărul de telefon? ar fi o blasfemie să o fac pe oricare dintre ele.

un om care nu merita, a murit.
dar lucrurile nu se opresc aici.
timp de două zile, cristi nu a fost altceva decât un "cadavru neidentificat".
penibila justiție română și haoticul mecanism de conducere au făcut dintr-un băiat plin de viață, nimic altceva decât un trup autopsiat de mâna căruia atârna tendențios eticheta "neidentificat"!
nici acum, după aproape trei săptămâni, familia lui cristi bercuci nu a primit un telefon oficial de la autoritățile române în care să fie anunțată de moartea fiului lor.
penibil, nu?

"neidentificat".... împreună cu explicatia presei (această putrezicioasă formatoare de opinii) "făcea drifturi", de parcă ar putea cineva sa facă drifturi pe ploaie între 2 coloane de mașini pe ditamai bulevardul (Iancu de Hunedoara).
Lucrurile-s simple. Cristi era în coloană și cum pe jos era ud, ursulețul a derapat și-a intrat pe contrasens. un Audi A8, care circula din sens opus cu 100-120 km/h, l-a spulberat și l-a proiectat pe trotuar.
la ora la care s-a produs accidentul, circulația pe sensul dinspre Piața Victoriei spre Ștefan cel Mare (sensul de mers al lui Cristi), era bară la bară.

așadar revin, demnitar. care-i etimologia cuvântului de fapt???
demn - DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.). Demn ≠ nedemn DEMN, -Ă adj. 1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus) DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.) 2. res-pectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mândru. (O ţinută ~.) demn adj. m., pl. demni; f. sg. démnă, pl. démne

ilie sârbu, ministrul agruculturii (pentru că el se afla pe bancheta din spate a mașinii ucigașe) a fugit de la locul accidentului.
el este demnitarul!
nu ți-e rușine dle ilie sârbu? cum de mai ai tupeul să trimiți comunicate către presă, spunându-le că nu-i de competența lor să știe ce s-a întâmplat în seara de 17 martie?
dar e de competența părinților lui cristi să afle condițiile în care le-a murit unicul băiat?
ar fi de competența familiei tale, a soției și-a copiilor tăi să afle cum și de ce ai fost găsit înjunghiat în fața unui bancomat?
dle ministru, știai că părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani???! știai că, de asemenea, fuga martorilor implicați într-un accident rutier se pedepsește?
la modul laș în care ai făcut-o, pentru tine legea ar trebui modificată!
ești un nenorocit deplorabil, nu un demnitar!
n-am să înțeleg niciodată mecanismul intern care se desfășoară în mintea unui om, în astfel de momente, încât să nu încerce minimul de efort spre a-l salva pe celălalt, spre a-l ajuta, spre a a face tot ce-i stă în puteri pentru celălalt.
înțeleg că-ntr-un moment suficient de scurt treci prin "n" etape: negare, respingere, teamă, spaimă, teroare etc, însă mi-e imposibil să cred că poți trece atât de ușor peste etapa "umanitate". ești brutizat la maxim? există un asemenea apogeu al cruzimii?
cine l-a inventat?

ilie sârbu a avut nevoie de două săptămâni ca să-și declare prezența în acel audi a8, în fatidica seară de 17 martie!
dar de ce a fugit de la locul accidentului?
de ce a negat atâta timp că s-ar fi aflat în "mașina morții"?
de ce a fost mușamalizat totul?
de ce nu a fost anunțată familia lui cristi de decesul acestuia?
de ce iubita lui a trebuit să-l caute în toate spitalele din bucurești până l-a găsit autopsiat la IML?
de ce nu li s-a dat voie celor dragi să vadă cadavrul decât după două zile?
de ce era un cadavru "neidentificat", atâta timp cât borseta cu actele lui și ale mașinii se aflau în ursuleț?
de ce în presă nu au nici măcar bunul simț să-i menționeze numele?
de ce-s atâtea "de ce-uri?"
trăim într-o țără a "hit and run-ului"!

la durerea tatuată pe chipul și-n glasul soniei bercuci, sora lui cristi, academia cațavencu a realizat o anchetă:
articol 1
articol 2

un moment de reculegere.
o să inchei cu un description postat pe unul dintre multele site-uri pe care cristi naviga excesiv: "from all the things i lost, i miss my mind the most".
nouă ne va lipsi el!

21 ianuarie 2009

barely an aquarius...

0 comentarii

Credeai ca esti mandru Capricorn? S-ar putea sa te fi nascut in zodia Sagetatorului. Esti de parere ca Pestii sunt cei mai tari? Dar daca ai descoperi ca esti, de fapt, Varsator?

Miscarea Pamantului a dus la modificarea celor 12 zodii pe care le cunoastem, potrivit astronomilor. Berbecii devin Pesti, iar persoanele nascute intre 29 noiembrie si 17 decembrie sunt in zodia Opchiuchus. Semnele zodiacului sunt calculate in functie de pozitia Soarelui fata de constelatii, asa cum apareau ele acum 2.200 de ani. Acestea nu mai sunt insa valabile, din cauza miscarii de precesiune a Pamantului.
In ultimele doua milenii si jumatate, aceasta miscare a fost cauza unei mutari a punctului de intersectie dintre orbita Soarelui si Ecuator catre vest, cu 36 de grade.
Asta inseamna ca zodiile s-au "mutat" spre vest cu aproximativ o luna, in functie de constelatii. Spre exemplu, persoanele nascute intre 21 martie si 19 aprilie se considera zodia Berbec. In fapt, intre 11 martie si 18 aprilie, Soarele sta in constelatia Pestilor, si nu in Berbec.
Iata in ce zodie sunteti nascuti, potrivit datelor in care Soarele se afla intr-o anumita constelatie, a asezarii actuale a acestora si corectate in functie de miscarea de precesiune. Trebuie mentionat si faptul ca acestea variaza de la an la an.
Capricorn: 20 ianuarie - 16 februarie
Varsator: 16 februarie - 11 martie
Pesti: 11 martie - 18 aprilie
Berbec: 18 aprilie - 13 mai
Taur: 13 mai - 21 iunie
Gemeni: 21 iunie - 20 iulie
Rac: 20 iulie - 10 august
Leu: 10 august - 16 septembrie
Fecioara: 16 septembrie - 30 octombrie
Balanta: 30 octombrie - 23 noiembrie
Scorpion: 23 noiembrie - 29 noiembrie
Ophiuchus: 29 noiembrie - 17 decembrie
Sagetator: 17 decembrie - 20 ianuarie.
Prima zi a primaverii in Emisfera Nordica a fost considerata in trecut punctul zero al Zodiacului. Se numea echinoctiu vernal si intervenea in momentul intersectiei orbitei imaginare descrise de soare in miscarea aparenta pe sfera cereasca si ecuatorul ceresc.
In anul 600 i.Hr., punctul zero era in constelatia Berbec. Aceasta constelatie cuprindea primele 30 de grade ale orbitei, de la 30 la 60 de grade era constelatia Taur, de la 60 la 90 Gemeni si la fel si pentru celelalte constelatii ale Zodiacului.
Fenomenul numit precesiune a modificat insa pozitia constelatiilor pe care le vedem astazi. Acesta se datoreaza atractiei gravitationale a Lunii exercitata asupra bombarii de la ecuator a Pamantului si are un ciclu de 25.800 de ani.
Persoanele care s-au nascut intre 29 noiembrie si 17 decembrie sunt intr-o zodie noua, Opchiuchus, pentru ca Soarele trece in acea perioada in constelatia Opchiuchus.
sursa: stirile ProTv.

În speranța că este o doar epidemie sezonieră, pentru că nu am de gând să-mi însușesc trăsăturile vărsătorului, aștept să vină vara și să mă bălăcesc precum peștele!

22 mai 2008

i don't get it... can somebody help me?

0 comentarii


bon... incerc sa-mi opresc tremuratul de nervi si s-o iau cu inceputul. in primul rand, mi-a luat ceva timp ca sa ma conving pe mine insami ca nu este o farsa...
In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile sunt putzin mai jos. La inceputul anului 2008, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou, cat mai curand posibil.






... deasupra cainelui nativity trona scris cu mancare de caine "esti ceea ce citesti!"
Pentru cei care vor sa ajute la stoparea acestui nemernic, petitia se poate semna AICI ... este nevoie de cat mai multe semnaturi...

iata si poza psihopatului, precum si cea mai recenta declaratzie a sa: "My name is Guillermo Habacuc Vargas. I am 33 years old and an artist. Recently, I have been critisized for my work titled "Eres lo que lees", which features a dog named Nativity. The purpose of the work was not to cause any type of infliction on the poor, innocent creature, but rather to illustrate a point. In my home city of San Jose, Costa Rica, tens of thousands of stray dogs starve and die of illness each year in the streets and no one pays them a second thought."
Bon... i-am inteles scopul: a vrut sa demonstreze ipocrizia celor care s-au scandalizat. faptul ca zilnic mor de foame mii de caini, iar oamenii trec pe langa ei nepasatori... but i still don't get it.

ma ingrozeste gandul ca traiesc intr-o lume in care nu exista discernamant, o lume in care torturarea unui animal poate fi considerata o forma de arta. iubesc si apreciez arta... insa pe asta nu o inteleg, nici in ruptul capului. si cu atat mai putin ii inteleg pe monstrii care au vizitat expozitia si au urmarit chinurile groaznice prin care a trecut bietul caine, fara sa faca nimic.
ma doare teribil sa asisit la puterea molipsitoare a mintilor bolnave si sa traiesc cu teama ca maine, in acea lesa, atarnat in expozitia de tortura, ar putea fi un om.
... probabil ca voi aprecia si eu mai mult astfel de arta cand voi vedea scris cu creierii "distinsului" artist, deasupra cadavrului sau desfigurat: "esti ceea ce faci!"

19 aprilie 2008

not one of the believers vs how to be the manager of your own thoughts…

2 comentarii

Trei zile libere de leneveala. Dupa o lobotomie epuizanta cu Guano Apes (in care m-am simtit ca lord of the boards pe dealuri de zapada incinsa), m-am straduit sa vad documentarul “the secret”. Marturiile de incredere ale vreo trei persoane apropiate mi-au ambitionat curajul de a astepta cuminte si rabdatoare downloadarea lui de pe un torrent extern.
Bon… mi s-a parut mai stupid decat cartile alea motivationale care te invata “cum sa vorbesti in public”, pana si mai stupid decat cartea lui Donald Trump “cum sa devii bogat”! (si nu credeam sa gasesc vreodata ceva mai inutil de-atat)
Ideea de baza a documentarului reprezinta subiectul unei foarte mediatizate carti a lui Coelho… si anume “alchimistul” (which, by the way, it’s a bunch of bullshit) care porneste de la premisa ca “atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira la indeplinirea dorintei tale” sau “universul se afla dincolo de fereastra ta, trebuie doar sa deschizi geamul si sa-i dai drumul in casa ta”.
Ca si cum subiectul filmului nu e suficient de penibil, la un moment dat este prezentat un scurt istoric al misterului - meaning “legea atractiei” (adica: tu insuti atragi ceea ce gandesti, fie ca este pozitiv sau negativ) acest secret ascuns de catre liderii din trecut care il pastrau doar pt ei. (iata cum a ajuns presedinte unul ca basescu, el stie secretul!)
Ideea atat de simpla este dezvoltata timp de o ora si jumatate cu ajutorul a vreo 10 personaje care ne marturisesc “secretul succesului” si cum l-au aplicat in viata lor. Aceste marturii sunt din cand in cand sparte de reconstituiri penibile cu situatii ipotetice in care ni se demonstreaza puterea matusalemica a gandurilor pozitive.
Pe sistemul: Poti fii oricine iti doresti sa fii! Poti avea tot ceea ce iti doresti sa ai! Poti vindeca o boala, poti deveni milionar… trebuie doar sa stii cum sa aplici secretul (secretul fiind aceasta lege a atractiei). Gandurile trimit semnalul magnetic care deseneaza o paralela direct spre tine. Legea atractiei nu deosebeste gandurile tale pozitive de cele negative. Daca te plangi mereu de cat de rau iti merge ai toate sansele sa formezi conditiile unei vieti din ce in ce mai rele. (asa se explica de ce “o nenorocire nu vine niciodata singura”). Well… observi dovezi ale “legii atractiei” zi de zi: atunci cand oamenii vorbesc despre boala o capata, cei care vorbesc despre prosperitate o obtin. Secretul este sa te focusezi pe ceea ce-ti doresti ca si cum ai avea déjà lucrul acela. Trebuie sa ai sentimentul posesiei acelui lucru si sa nu gandesti in viitor, pentru ca altfel el va ramane mereu in viitor.
Tu – omul - esti un magnet, atragi ganduri, atragi oameni si stilul tau de viata. Nu poti avea Universul fara ca mintea ta sa intre in el. Mintea modeleaza toate lucrurile pe care trebuie sa le primesti, iar universul ti le ofera.
Mai avem marturia unui filozof (parca): “Tu esti pionul principal al vietii tale. Tu esti creatorul. Esti Michelangelo-ul universului tau. David pe care-l sculptezi, esti tu. Si faci asta cu gandurile tale.” (ma intreb cum isi explica el tsunamiurile, cutremurele si bolile incurabile. aaaaa, deci daca ma gandesc la un razboi, il provoc… ori nu cred ca nimeni isi doreste sa aiba cancer).
Conceptul “the secret” este ca pana si lucrurile rele din viata sunt atrase de tine: o moarte, un accident, un faliment, o boala. Emotiile sunt de doua feluri: pozitive si negative. Ideea este sa elimini emotiile negative: ura, mainia, teama, supararea si sa le inlocuiesti cu cele pozitive: iubire, speranta, fericire… Ceea ce simti este reflexia perfecta a ceea ce urmeaza in procesul devenirii tale.
O simpla emotie iti poate schimba intreaga zi (cu asta-s de acord!), intreaga viata. Pune o piesa buna, canta, danseaza, gandeste-te la ceva frumos… pastreaza aceste ganduri si blocheaza-le pe cele negative. Viata ta va deveni fenomenala imediat ce vei incepe sa folosesti secretul spre binele tau.
Primul pas: cere ceea ce vrei (ia-ti o foaie de hartie si noteaza ceea ce doresti sa obtii). Pasul doi: raspunsul (universul va face acest pas pentru tine… in tot acest timp el lucreaza pt a-ti indeplini dorinta, vei primi un raspuns sau o solutie despre cum poti obtine ceea ce-ti doresti). Pasul 3: obtinerea (doar entuziasmul, feiricirea si gratitudinea te vor aseza in randul celor care urmeaza sa primeasca. daca te frustreaza asteptarea si te enerveaza faptul ca solutia intarzie sa apara, ea nu mai apare).
Si apoi concluziile: Nu te indoi, nu te gandi, nu te descuraja… asta este tot ceea ce trebuie sa faci tu, universului nu ii plac “second thoughts”. de aici… lasa-l pe el sa lucreze. Fa-ti o lista cu lucrurile pt care multumesti. Aprecierea atrage lucrurile bune… multumeste mereu pt ceea ce ai si vei primi mai mult.
Cei care mi-au propus filmul au facut-o cu recomandarea: “iti va schimba viata si modul de a gandi”… bon. Ei l-au vazut acum un an si ceva si pare-mi-se ca vietile lor sunt fix la fel!
Daca reteta asta are succes anuntati-ma si pe mine. Pls!
Cheers…

10 decembrie 2007

din ciclul: "umblu cu metroul, deci inseamna ca am ajuns rau" sau "sunt saraca, dar ma tratez"

2 comentarii
... azi dimineatza imi beam si eu cafeaua linistita si ma conversam pe mess... incercam sa ma trezesc si sa-mi fac curaj s-o iau agale spre munca, nu de alta, dar ma astepta o zi maraton de filmari... infernala, ce mai!
... cum in fiecare dimineatza tv-ul este postat pe national tv, cu sonorul dat in surdina... in timp ce eu ma machiez, ma imbrac si "prind aripi", nu reusesc in ruptul capului sa ignor un material pe care l-au realizat cicoflenderii astia doi de razvanel si danutz.
... topic: "manelistii circula cu metroul" !!!
"Intr-adevar o premiera!" imi zic, razand in barba...
subiectul: interviu costi ionitza, care zicea cam asa:
"vream sa dam un exemplu comunitatii, ca se poate circula si cu metroul!!" (comunitatea stie, fiu al ploii, crede-ma ca e perfect constienta de asta atunci cand sta lipita ca sardeaua in sos tomat intre 30 de odoruri paralizante!!!)
... continuarea stirii: costi si alti 3 manelisti de "top" (nu stiu cum ii cheama, nu-mi "obosesc" memoria cu tot felul de rahaturi inutile, desi ar trebui, ca sa stiu la cine ma refer atunci cand injur) erau la casa ca sa-si cumpere cartele.
...teribil de amuzant: aia de acolo incerca sa le explice ca o cartela are doua calatorii si costi o tinea p-a lui "e dus-intors?" :)).
da... dobitocule e dus-intors, via basarab (cam pe-acolo pe unde ti-ar fi locul) si daca ai plecat din basarab e si musai sa te intorci tot acolo, altfel nu mai e valabila cartela!
mi-e silaaaaa...
e cartela de doua calatorii, sconcsule, nu dus-intors... tu care circuli numai cu bmw-ul si cu avionul la amsterdam (ca sa faci baieram)...(n.r: mi s-au inclestat maxilarele de greatza cand am auzit ca ai o piesa inclusa pe albumul de anul viitor "Cafe Del Mar") Doamne iarta-ma! sper sa fie doar o gluma macabra... sinistra, ce-i drept! dar, macar sa fie gluma!
... sa revenim...
continuarea reportajului: intra astia 4 magi in metrou si s-apuca sa cante (murir-ar cu rimsky korsakov in ureche, cu "flight of the bumble bee", pusa pe repeat... cred ca ar fi mai rau decat picatura chinezeasca pentru ei)
trebuie sa redau intocmai versurile pe care le cantau distinshii cantautori... cantaurari, ma rog:
"de ma vedetzi la metrou, nu-nseamna c-am ajuns rau,
cu bmw-ul stau in trafic, cu metrou' e mai practic..."
... de inalta inspiratie n-am ce-i zice, se vede ca le-ati facut pe moment! ce fetze crispate aveau bietii "metroisti" care dupa ce ca se grabeau sa ajunga la munca aia imputzita care le aduce 4,5 milioane pe luna, si se gandeau cu ce sa mai platesca rata la frigider si intretinerea de luna asta, ca ete... vin sarbatorile peste noi si tre' s-avem ceva pe masa... erau obligati sa asculte corul "turturelelor", dar ce zic eu??? corul "ciorilor" branduite cu versace...
sa te fereasca Dumnezeu!
ingropa-s-ar de vii unii pe altii!
si irinel pe proasta de monica columbeanu care cuvanta fara sa gandeasca, pe prima pagina din libertatea de saptamana trecuta: "pot fi oricand din nou saraca, sa circul cu metroul!"
manca-v-ar moliile cu mutatii genetice, saracilor cu duhul!!!
niciun cheers pentru voi... die, bitches! astept al patrulea reich, in care sa fie gazati toti prostii si manelistii!

23 noiembrie 2007

us... the flawless people!

0 comentarii
or "how do you see yourself"?
din cand in cand imi dau seama de un lucru: nimic nu se schimba, nimic nu se intampla, nimic nu se vede...
cateodata ignoranta, pe jumatate inconstienta, pe jumatate voita nu fac dintr-o persoana altceva decat o "hidoshenie"...
deseori mi se intampla sa-mi vajaie capul teribil si sa mi se umezeasca palmele... si nu dintr-un efort supraomenesc pe care-l depun muncind, ci pur si simplu pentru faptul ca nimeresc in busculada asta continua a fluxului venit din sens invers, infruntand "imbranceala" pregrabitilor dupa placeri sau afaceri...
si nu retin chipuri, nume, obiecte... atat de diferit marcate de obiceiurile si pasiunile lor.
dar sunt constienta de un singur lucru, perfect vizibil: usor, usor dispar toti... intr-o fuga grabita, de parca abia asteapta sa-si scoata masca si sa se duca la culcare cat mai repede...
si de la un compromis la altul... constiintza le salbeste! dar, nu le pasa!
mda... hidosul tablou al societatii :)
le-as pune o placa la gat pe care sa scrie mare cu caps lock: "PUPINCURIST", "IGNORANT", "FRUSTRAT", "NEMERNIC".
chipuri posomorate si concentrate pe care citesti invidie si ezitari... temeri si frustrari!
insa, ma deranjeaza teribil ignoranta si invazia crescanda a acestui virus, ravagiile-i ereditare si felul in care se propaga pe o scara tot mai larga!
dar si mai tare ma deranjeaza ca... uneori ajung sa ignor si eu. Nici nu vad si nici nu aud.
nu-mi mai place mirosul... parca am in nas iz de conserve alterate sau legume rancede.
mirosul asta de "interese" care se simte de la o posta... si pentru care, unii ar face orice ca sa-l poarte.
uneori abia reusesc sa-mi inabush greatza. parca-mi zvacneste sangele-n tample!
din pacate, sau din fericire pentru mine (depinde cum privesti lucrurile), am un caracter ferm, inca din copliarie, cu tot exemplul "prost" al mamei (si anume, lipsa de comunicare)...
am prins gust de sinceritate si bun simt! si cica nu-i nicio scofala sa ai coloana vertebrala!
mai nasol este ca suntem incapabili sa ne asumam "erorile" sau sa incercam sa retusam cat de cat "calitatile" malefice...

30 septembrie 2007

what the fuck do they put in McDonald's fries????...

0 comentarii
deci... double-cheeseburger si wedges... "moartea mea" sau mai degraba "this will be the death of me"... nu as prefera nimic in schimbul unui meniu dublu-cheese! salivez si acum, cand ma gandesc!
Am vazut acum ceva timp pe net, mail-ul fostului angajat la McDonald's in care declara tot felul de "porcoshenii" despre mac...
What the fuck? N-am murit pana acum... n-oi muri eu dintr-atata lucru!
Si da-i cu dublu-cheese, da-i cu wedges, da-i cu placinta cu vishine! Acu' ma intreb ce draq or pune in salata aia maxi de pui? Sau macar aia e cat de cat sanatoasa? I'm terrified....

3 septembrie 2007

Relax, Daniel. Open your eyes!

3 comentarii

astazi s-a intamplat o chestie cel putzin ciudata... pe la 15.15, prietenul meu primeste un telefon de pe un numar ascuns. era la volan si avea volumul muzicii destul de ridicat. a raspuns... insa, nu se auzea nimic. motiv pt care a fost nevoit sa reduca volumul radioului! dar tot nimic. a zis "alo" de vreo 5 ori, insa nu i s-a raspuns. persoana care il sunase asculta. atat. intr-un final, a inchis! la aproximativ 30-40 de minute, primeste un mesaj de la un numar ascuns (evident!!!), care suna cam asa (incerc sa-l redau intocmai):
"deschide.ochii.este.mult.prea.tarziu.ca.dragostea.ta.pentru.ea.sa.ma.fie.
la.fel.de.oarba.cum.a.fost.odata.nu.te-ai.saturat?sa.fii.inselat?sssssss" Ei bine, l-am redat intocmai... cu tot cu punctele "de rigoare"! Stiu ca mesajul pare desprins din "numai iubirea, doar iubirea, doar ea te face... etc", dar este cat se poate de real! Daca nu l-as fi vazut cu ochii mei, n-as fi zis! Hmmm.. very strange! Adevarul este ca nu m-am mai confruntat cu asemenea rautatzi pana acum! Totusi, cum naiba trimiti mesaje cu nr ascuns!? el zice ca potzi, doar daca esti abonat la compania portocalie! ei bine... intrebarile mele sunt urmatoarele:
1. credetzi ca este o persoana de sex feminin?
2. credetzi ca persoana respectiva a vazut filmul "vanilla sky" ("open your eyes" and shit)
3. cine naiba scrie mesaje in care desparte cuvintele prin puncte?

12 august 2007

old before their time...

2 comentarii

Am vazut aseara, pe Discovery Channel un documentar despre progeria, numita si "sindromul Hutchinson-Gilford" - o afectiune genetica rara care apare la copii si este caracterizata prin imbatranire prematura (procesul de imbatranire accelereaza cu o preponderentza de 8-10 ori mai mare decat in mod normal, they say!)
Auzisem de aceasta boala prin 2000, cand am vazut la stirile unui post tv, o fetita din Iasi (Ioana Jitaru) - care, la 13 ani (pe vreme aceea) arata ca o batrana de 60. Practic, fetita consuma etapele din viata unui om obisnuit cu o viteza mult mai mare. Arata sinistru - cu obrajii scofilciti si ridati, cu pielea de pe maini ingrosata si depigmentata. Cele citeva fire de par pe care le-a avut albisera si ii cazusera de ceva vreme. Avea buzele stranse si o dantura cariata si incompleta. Era piele si os: avea doar 13 kilograme.
De atunci nu am mai auzit nimic despre Ioana. Probabil ca a murit, din moment ce pragul de viata pe care-l poate atinge un copil cu progeria este in medie de 13-14 ani. Insa, nu a mai aparut nicio stire despre ea.
Desi exista mai multe forme de progeria, tipul initial al afectiunii a fost descoperit de medicii al caror nume il poarta (1886-1897, Anglia). Incidenta acestei boli este de 1 la 8 milioane de nou nascuti. Ambele sexe si toate rasele sunt afectate in egala masura. S-au raportat cazuri in intreaga lume, inclusiv in Romania.
Desi la nastere copiii par sanatosi, ei incep sa dezvolte simptomele de progeria inainte sa implineasca 2 ani. Micutii inceteaza sa mai creasca, aspectul pielii este unul imbatranit, incheieturile le functioneaza cu dificultate, riscul de fracturi si de stop cardiac creste si se generalizeaza arteroscleroza. Acesta din urma este si diagnosticul cu care micutii inceteaza din viata dupa ce au supravietuit cu dificultate 13 ani, in medie.
Copiii care sufera de progeria sunt predispusi genetic la afectiuni cardiace premature. Moartea intervine aproape in toate cazurile din cauza acestora. Cauza acestei boli este o mutatie a genei LMNA. Aceasta produce o proteina (Lamin A) care este esafodajul care pastreaza grupate nucleele celulare. Cercetatorii cred ca deficienta de Lamin A face nucleele instabile. Aceasta instabilitate celulara pare sa duca la imbatranire prematura. S-a ajuns la aceasta concluzie dupa ce in octombrie 2002 s-a reusit izolarea genei in cauza. Multi parinti s-au gandit ca ei sunt cauza bolii copiilor lor, dar cercetatorii spun ca niciunul dintre acestia nu au deficienta in cauza, deci copiii nu au cum sa o mosteneasca de la ei.
John Tacket si Ashley Hegi sunt doi copii pe care progeria i-a unit! Din pacate, John a murit in urma cu 3 ani. Iar Ashley, acum in varsta de 16 ani, se zbate intre viatza si moarte intr-o clinica particulara.

John Tacket (1988-2004) - fost o inspiratie pentru multi... un adolescent din Bay City care a murit in 2004, in urma unui atac de cord! Desi avea 16 ani, corpul lui arata ca al unui batran de 100 de ani!
In ultimul sau interviu, acordat televiziunii ABC12's, John Tacket spunea: "Nu mai vreau sa ma gandesc la boala pe care o am. Trebuie sa merg mai departe si sa-mi traiesc viata la maxim. Am un acoperis deasupra capului si mancare pe masa. Nu am de ce sa ma plang!"
Visul lui John era sa devina baterist celebru intr-o trupa rock!
John Tacket a fost ambasadorul "Progeria Research Foundation"!

Un interviu din 2001:

Ashley Hegi (1991 - ?)




Asa arata Ashley acum 2 ani. Un interviu in care ne spune cate ceva despre ea si lanseaza un mesaj copiilor care sufera de sindromul Hutchinson-Gilford.

Lori, mama lui Ashley a postat cateva poze cu cele mai fericite momente din viatza lui Ashley pe site-ul Progeria Project Foundation!
http://www.progeriaproject.com/Kids/ashley/Photos/family.htm


Copiii doboratzi de progeria din 1999 pana azi!
http://www.progeriaresearch.com/In_Memory_0f.html

Cativa copii care au progeria care si se afla inca in viata!
http://www.progeriaresearch.com/gallery.html

Pagina lui Hayley.
http://www.hayleyspage.com/

Pagina lui Lindsay.
http://www.littlelindsay.com/

Este o lectie de viata, sa-i vezi cat de fericiti sunt ca traiesc, desi viata li se scurge printre degete. Atunci intelegi ca noi, cei sanatosi, cei care uneori ne gandim ca viata nu are niciun sens, nu cunoastem deloc importanta ei. Este impresionant cum acesti copii, carora le lipseste un lucru atat de important - ca viitorul - stiu sa se bucure cu adevarat de viata.
Parintii lor, in special mamele - sunt demni de toata admiratzia. Te cutremura sa vezi cu cata dragoste poate mama lui Ashley sa creasca un copil a carui viatza se poate stinge dintr-o clipa intr-alta! Mamele acestor copii sunt adevarati martiri - le privesti, empatezi cu ele, iti provoaca mila si apoi admiratzie... si te cutremura gandindu-te ca sunt atatea femei care-si abandoneaza copiii!
Cel mai impresionant lucru la acesti copii este capacitatea cu care pot sa inteleaga si sa-si accepte boala. Si totusi... (stiind toate etapele evolutiei ei) traiesc cu cea mai mare intensitate!

13 iulie 2007

Ce se intampla cand totul a devenit prea tarziu???

0 comentarii
Vorbeam in urma cu cateva zile cu o prietena despre cat de mult m-a impresionat cazul cu pustiul care "s-a aruncat de la fereastra profesoarei" (i-am adaugat ghilimelele de rigoare pentru ca pe otv, s-a dezbatut mult timp ipoteza unei crime bine elaborate) ... Acum o saptamana, frati-miu imi povestea plin de verva si pasiune, cum un barbat de peste 40 de ani fusese lovit de o masina exact pe strada pe care locuim (el vazuse incidentul de la balcon)... si cum avea creierii imprastiati pe asfalt picioarele rupte, sapca aruncata la 10m distanta de el si fructele sau legumele din sacosa, rostogolite de-a lungul strazii. Lumea din bloc iesise "ca la urs" si nu rata nici o imagine de la venirea masinii de salvare si pana la venirea celei de politie sau lamentarile soferului vinovat! Ba chiar unii dintre ei, care sustineau sus si tare ca se aflau la geam sau pe balcon in momentul accidentului, se intreceau in declaratii care mai de care! Toti erau posibili martori... dar daca ii luai la puricat, nimeni nu vazuse nimic!
De la un timp am senzatia ca traiesc pe ogrish... (site pe care in urma cu cativa ani intram si ma uitam cu o placere aproape sadica la filmuletele cu decapitari). Ai fi zis vreodata ca eu - "a horror fan" - m-as putea lasa impresioana de chestii care, pana la urma se intampla frecvent de imprevizibil? No way... inca sunt un horror fan... inca savurez fiecare cadru din "saw", "hostel", "shutter" si alte filme de gen... insa, ma impresioneaza profund fiecare "moarte"... fiecare om care dispare... si asta NU pentru ca am o sensibilitate crescuta... ci pentru ca este uman!!!
Daca traim intr-o lume promiscua, in care rata criminalitatii este intr-o continua crestere... este numai si numai vina noastra!
Insa, este de-a dreptul deprimant sa stii ca nu poti fi in sigurantza pe strada pe care ai crescut, sau, mai rau, in propria-ti casa!
Cum spunea si bumper-stickerul acela "guns don't kill people, people kill people!"... Indeed! Cand vom inceta sa ne mai temem pt propria noastra sigurantza?
Daca am arunca cu totii o scurta privire asupra lumii in care traim, o privire nemachiata de speranta, atunci am descoperi si sursa intrebarilor care ne tulbura neincetat...
Lucian Pintile spunea ca o prefata la scenariul filmului Prea Tarziu: "Ce se intampla atunci cand raul nu e produsul haosului, ci produsul unui proiect omenesc, cand bruta este produsul triumfator al unui sistem infernal, imaginat de oameni, prototipul, matricea, primul din serie??? "

Followers

Archive

 

confessions of a fashionholic Copyright 2008 Fashionholic