short animated Oscars 2010

La dama y la muerte (2009) directed by Javier Recio Gracia


French Roast (2008)directed by Fabrice Joubert


Granny O'Grimm's Sleeping Beauty (2008) directed by Nicky Phelan, Darragh O'Connell


Wallace and Gromit in 'A Matter of Loaf and Death' (2008) directed by Nick Park


... and the winner, Logorama (2009)directed by Nicolas Schmerkin

Jurnal de Oscar...

Ne așezăm confortabil, eu și bolul meu cu diverse cronțănele, ceaiul cu mentă și un watson virtual via messenger (în persoana lui Caesar), care promite să reziste până la 4, exact înainte de începerea decernării premiilor.

Spre ghinionul meu, primele 15 minute din transmisie n-au avut sonor. Astfel că nu am auzit ce îndruga acolo gura apetisantă a lui Gyllenhaal.
Spre bucuria mea, sonorul și-a revenit rapid, iar showul nu este dublat.

Așadar, în ciuda regretului de-a nu fi și eu iubita lui Jake Gyllenhaal sau a lui Ryan Reynolds, măcar în seara asta (ca să mă aflu acuma la L.A., nu de alta) remarc următoarele: Sarah Jessica Parker într-o superbă rochie Chanel, Jennifer Lopez într-una Armani Privee, un Clooney prăpădit și grizonat și vârcolacul ăla din Twilight care se plimbă fericit pe covorul roșu, pentru prima oară în viața lui.

3.30 - A început ceremonia de decernare a premiilor Oscar.
Pe scenă: cântă Neil Patrick Harris.
Gazdele celei de-a 82-a ediții de Oscar: Alec Baldwin și Steve Martin. Amuzanți, însă nu se compară cu Hugh Jackman-ul actor-cântăreț-dansator-acrobat, de anul trecut.
În speranța că dorințele lui Caesar nu se-adeveresc (citez "nu-ti ascund ca undeva in adancul sufletului meu sper sa castige "up in the air"), să-i dăm drumul:

1. Penelope Cruz într-o superbă rochie roșie prezintă nominalizații pentru "Best Performance by an Actor in a Supporting Role":
Matt Damon for "Invictus" (2009)
Woody Harrelson for "The Messenger" (2009)
Christopher Plummer for "The Last Station" (2009)
Stanley Tucci for "The Lovely Bones" (2009)
Christoph Waltz for "Inglourious Basterds" (2009)
and the Oscar goes to... Christoph Waltz for "Inglourious Basterds"
Super... mi-a plăcut la nebunie Cristoph Waltz. El și Stanley Tucci în "The Lovely Bones".

2. Cameron Diaz și Steve Carell prezintă "Best Animated Feature Film of the Year"
"Coraline" directed by Henry Selick
"Fantastic Mr. Fox" directed by Wes Anderson
"The Princess and the Frog" directed by John Musker, Ron Clements
"The Secret of Kells" directed by Tomm Moore
"Up" directed by Pete Docter
and the winner is "Up" directed by Pete Docter
Ok. Perfect. Ăsta sau "Coraline"!

3. Amanda Seyfried și Miley Cyrus prezintă "Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Song":
"Crazy Heart" T-Bone Burnett, Ryan Bingham("The Weary Kind")
"Faubourg 36" Reinhardt Wagner, Frank Thomas("Loin de Paname")
"Nine" Maury Yeston("Take It All")
"The Princess and the Frog" Randy Newman("Almost There")
"The Princess and the Frog" Randy Newman("Down in New Orleans")
Oscar goes to T-Bone Burnett, Ryan Bingham "The Weary Kind" - "Crazy Heart"

4. Tina Fey și Robert Downey Jr. prezintă "Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen"
"The Hurt Locker" Mark Boal
"Inglourious Basterds" Quentin Tarantino
"The Messenger" Alessandro Camon, Oren Moverman
"A Serious Man" Joel Coen, Ethan Coen
"Up" Bob Peterson, Pete Docter, Thomas McCarthy
Winner... "The Hurt Locker" by Mark Boal
Precizez că la orele înaintate 4.17, Caesar era încă treaz.

5. "Best Short Film, Animated"
French Roast (2008): Fabrice Joubert
Granny O'Grimm's Sleeping Beauty (2008): Nicky Phelan, Darragh O'Connell
La dama y la muerte (2009): Javier Recio Gracia
Logorama (2009): Nicolas Schmerkin
Wallace and Gromit in 'A Matter of Loaf and Death' (2008) (TV): Nick Park
Winner... Logorama (2009): Nicolas Schmerkin
4:26 Caesar merge la bucătărie pentru o banană și se întoarce satisfăcut cu o ciocolată.

6. "Best Documentary, Short"
China's Unnatural Disaster: The Tears of Sichuan Province (2009) (TV): Jon Alpert, Matthew O'Neill
The Last Campaign of Governor Booth Gardner (2009): Daniel Junge, Henry Ansbacher
The Last Truck: Closing of a GM Plant (2009) (TV): Steven Bognar, Julia Reichert
Królik po berlinsku (2009): Bartosz Konopka, Anna Wydra
Music by Prudence (2010): Roger Ross Williams, Elinor Burkett
Winner... Music by Prudence (2010): Roger Ross Williams, Elinor Burkett
4:34 - Găsesc și eu o banană și mă pregătesc de alt ceai...

7. "Best Short Film, Live Action"
The Door (2008): Juanita Wilson, James Flynn
Istället för abrakadabra (2008): Patrik Eklund, Mathias Fjällström
Kavi (2009): Gregg Helvey
Miracle Fish (2009): Luke Doolan, Drew Bailey
The New Tenants (2009): Joachim Back, Tivi Magnus
Winner... The New Tenants (2009): Joachim Back, Tivi Magnus

8. Ben Stiller costumat în navi (și bun vorbitor al limbii) prezintă "Best Achievement in Makeup"
Il divo (2008): Aldo Signoretti, Vittorio Sodano
Star Trek (2009): Barney Burman, Mindy Hall, Joel Harlow
The Young Victoria (2009): John Henry Gordon, Jenny Shircore
and the Oscar goes to... Star Trek (2009): Barney Burman, Mindy Hall, Joel Harlow

9. Jake Gyllenhaal (care vorbește mult prea puțin pentru gustul meu) și Rachel McAdams prezintă "Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published"
District 9 (2009): Neill Blomkamp, Terri Tatchell
An Education (2009): Nick Hornby
In the Loop (2009): Jesse Armstrong, Simon Blackwell, Armando Iannucci, Tony Roche
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire (2009): Geoffrey Fletcher
Up in the Air (2009/I): Jason Reitman, Sheldon Turner
Winner... Precious: Based on the Novel Push by Sapphire (2009): Geoffrey Fletcher
Bleah! Deloc nu mi-a plăcut filmul ăsta, iar scenariul nu-i vreo capodoperă!

10. Robin Williams prezintă "Best Performance by an Actress in a Supporting Role"
Penélope Cruz for "Nine" (2009)
Vera Farmiga for "Up in the Air" (2009/I)
Maggie Gyllenhaal for "Crazy Heart" (2009)
Anna Kendrick for "Up in the Air" (2009/I)
Mo'Nique for "Precious: Based on the Novel Push by Sapphire" (2009)
and the Oscar goes to... Mo'Nique for "Precious: Based on the Novel Push by Sapphire"
Shit! Oricine putea, dar nu asta. Și ce discurs penibil cu "thank you for making this award about acting and not about the politics"...

11. Sigourney Weaver prezintă "Best Achievement in Art Direction"
"Avatar" Rick Carter, Robert Stromberg, Kim Sinclair
"The Imaginarium of Doctor Parnassus" David Warren, Anastasia Masaro, Caroline Smith
"Nine" John Myhre, Gordon Sim
"Sherlock Holmes" Sarah Greenwood, Katie Spencer
"The Young Victoria" Patrice Vermette, Maggie Gray
Câștigătorul, evident... "Avatar" Rick Carter, Robert Stromberg, Kim Sinclair

12. Tom Ford și Sarah Jessica Parker prezintă "Best Achievement in Costume Design"
"Bright Star" (2009): Janet Patterson
"Coco avant Chanel" (2009): Catherine Leterrier
"The Imaginarium of Doctor Parnassus" (2009): Monique Prudhomme
"Nine" (2009): Colleen Atwood
"The Young Victoria" (2009): Sandy Powell
Winner... "The Young Victoria" costumes by Sandy Powell
...și am ajuns la jumate!
5:17 - Vârcolacul și tipa vampirului din "Twillight" aduc un tribut fimelor horror.

13. Zac Efron și o tipa albă ca laptele prezintă "Best Achievement in Sound Editing":
"Avatar" Christopher Boyes, Gwendolyn Yates Whittle
"The Hurt Locker" Paul N.J. Ottosson
"Inglourious Basterds" Wylie Stateman
"Star Trek" Mark P. Stoeckinger, Alan Rankin
"Up" Michael Silvers, Tom Myers
Winner... "The Hurt Locker" Paul N.J. Ottosson

14. "Best Achievement in Sound Mixing"
"Avatar" Christopher Boyes, Gary Summers, Andy Nelson, Tony Johnson
"The Hurt Locker" Paul N.J. Ottosson, Ray Beckett
"Inglourious Basterds" Michael Minkler, Tony Lamberti, Mark Ulano
"Star Trek" Anna Behlmer, Andy Nelson, Peter J. Devlin
"Transformers: Revenge of the Fallen" Greg P. Russell, Gary Summers, Geoffrey Patterson
Winner... "The Hurt Locker" Paul N.J. Ottosson, Ray Beckett

15. Sandra Bullock prezintă nominalizații pentru "Best Achievement in Cinematography":
"Avatar" Mauro Fiore
"Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte" Christian Berger
"Harry Potter and the Half-Blood Prince" Bruno Delbonnel
"The Hurt Locker" Barry Ackroyd
"Inglourious Basterds" Robert Richardson
and the Oscar goes to... "Avatar" Mauro Fiore
5:45 - Vai ce somn îmi este!

16. Jennifer Lopez și Sam Worthington prezintă "Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score"
"Avatar" James Horner
"Fantastic Mr. Fox" Alexandre Desplat
"The Hurt Locker" Marco Beltrami, Buck Sanders
"Sherlock Holmes" Hans Zimmer
"Up" Michael Giacchino
Winner... "Up" Michael Giacchino

17. Superbuuuuul Gerard Butler și Bradley Cooper prezintă "Best Achievement in Visual Effects"
"Avatar" Joe Letteri, Stephen Rosenbaum, Richard Baneham, Andy Jones
"District 9" Dan Kaufman, Peter Muyzers, Robert Habros, Matt Aitken
"Star Trek" Roger Guyett, Russell Earl, Paul Kavanagh, Burt Dalton
Din nou (evident)... "Avatar" Joe Letteri, Stephen Rosenbaum, Richard Baneham, Andy Jones.
Gerardddd întoarce-te!

18. Matt Damon prezintă nominalizații pentru "Best Documentary, Features"
"Burma VJ: Reporter i et lukket land" (2008) Anders Østergaard, Lise Lense-Møller
"The Cove" (2009) Louie Psihoyos, Fisher Stevens
"Food, Inc." (2008) Robert Kenner, Elise Pearlstein
"The Most Dangerous Man in America: Daniel Ellsberg and the Pentagon Papers" (2009) Judith Ehrlich, Rick Goldsmith
"Which Way Home" (2009) Rebecca Cammisa
Winner... "The Cove" (2009) Louie Psihoyos, Fisher Stevens

19. "Best Achievement in Editing"
"Avatar" Stephen E. Rivkin, John Refoua, James Cameron
"District 9" Julian Clarke
"The Hurt Locker" Bob Murawski, Chris Innis
"Inglourious Basterds" Sally Menke
"Precious: Based on the Novel Push by Sapphire" Joe Klotz
Winner... "The Hurt Locker" Bob Murawski, Chris Innis
6:09 - Keanu "i know kung fu" Reeves face o scurtă introducere filmului "The Hurt Locker".

20. Quentin Tarantino și Pedro Almodovar prezintă nominalizările pentru "Best Foreign Language Film of the Year"
"Ajami" (2009)(Israel)
"Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte" (2009)(Germany)
"El secreto de sus ojos" (2009)(Argentina)
"Un prophète" (2009)(France)
"La teta asustada" (2009)(Peru)
Winner... "El secreto de sus ojos" (2009)(Argentina).
L-am văzut, nu mi-a plăcut! În schimb, mi-a plăcut "Un prophète".

21. Michelle Pfeiffer, Vera Farmiga, Julianne Moore, Tim Robbns și Colin Farrell prezintă nominalizații pentru "Best Performance by an Actor in a Leading Role"
Jeff Bridges for "Crazy Heart"
George Clooney for "Up in the Air"
Colin Firth for "A Single Man"
Morgan Freeman for "Invictus"
Jeremy Renner for "The Hurt Locker"
Renee Zellweger anunță câștigătorul... Jeff Bridges for "Crazy Heart"
Bravo lui! Primul Oscar după 5 nominalizări.

22. Sean Pean anunță câștigătoarea Oscarului pentru "Best Performance by an Actress in a Leading Role"
Nominalizările:
Sandra Bullock for "The Blind Side"
Helen Mirren for "The Last Station"
Carey Mulligan for "An Education"
Gabourey Sidibe for "Precious: Based on the Novel Push by Sapphire"
Meryl Streep for "Julie & Julia"
and the winner is... Sandra Bullock for "The Blind Side"
Prima nominalizare și primul Oscar pentru Sandra. Ce-i drept, își joacă excepțional rolul "The Blind Side".

23. Veterana Barbara Streisand prezintă nominalizările pentru "Best Achievement in Directing"
Kathryn Bigelow for "The Hurt Locker"
James Cameron for "Avatar"
Lee Daniels for "Precious: Based on the Novel Push by Sapphire"
Jason Reitman for "Up in the Air"
Quentin Tarantino for "Inglourious Basterds"
and the winner is... Kathryn Bigelow for "The Hurt Locker"
Tare gagica. Tare filmul! O țin minte de pe vremea lui "Point Break" (ăla din 1991 cu Keanu Reeves și Patrick Swayze)

24. Tom Hanks anunță câștigătorul Oscarului pentru "Best Motion Picture of the Year"
"Avatar" James Cameron, Jon Landau
"The Blind Side" Gil Netter, Andrew A. Kosove, Broderick Johnson
"District 9" Peter Jackson, Carolynne Cunningham
"An Education" Finola Dwyer, Amanda Posey
"The Hurt Locker" Kathryn Bigelow, Mark Boal, Nicolas Chartier, Greg Shapiro
"Inglourious Basterds" Lawrence Bender
"Precious: Based on the Novel Push by Sapphire" Lee Daniels, Sarah Siegel-Magness, Gary Magness
"A Serious Man" Joel Coen, Ethan Coen
"Up" Jonas Rivera
"Up in the Air" Daniel Dubiecki, Ivan Reitman, Jason Reitman
AND THE WINNER IS... "The Hurt Locker" Kathryn Bigelow, Mark Boal, Nicolas Chartier, Greg Shapiro
Neașteptat! "The Hurt Locker" pleacă acasă cu 6 Oscaruri!
7:02.
Eu cedez!
Caesar la fel...
Și "Avatar"? :( :( :(
Și Tarantino?

catch and release...

De-a lungul experienței mele cinefile, am văzut multe filme siropoase, cu personaje cel puțin ridicole și scenarii suprarealiste.

"Catch & Release" (scris și regizat de Susannah Grant, scenarista fimelor "Erin Brockovich", "In Her Shoes" și "The Soloist") nu este o comedie romantică.

Bineînțeles, personajele sunt stereotip, iar scenariul previzibil, însă filmul este cumva realist și refreshing... iar între Jennifer Garner și Timothy Olyphant (îl stiți din "Hitman", "The Crazies" și "A Perfect Getaway") există o chimie "eye-candy".

Sinopsis: Gray Wheeler (Jennifer Garner) este o tânără femeie al cărei logodnic moare cu puțin timp înainte de nuntă.

Ce-i drept, e înconjurată de câțiva prieteni buni: Dennis (Sam Jaeger), Sam (Kevin Smith) și prietenul logodnicului ei mort, Fritz (Timothy Olyphant) - pe care-l regăsește la înmormântare, în timp ce Mr. Yummy i-o trage în baie, tipei de la catering. Chiar și așa, cei patru devin o mică familie care - cumva - se ajută reciproc: cei trei bărbați, să treacă peste moartea prietenului lor, iar Gray peste dispariția logodnicului.
Pe parcurs, Gray și Fritz se simt atrași unul de celălalt și încearcă din răsputeri să reziste tentației. Când apare maseuza Maureen (Juliette Lewis), cărând un plod despre care susține că este copilul logodnicului cel mort al lui Gray, situația se schimbă radical.
Procesul durerii deviază căci acum, Gray trebuie să se confrunte nu doar cu moartea iubitului ei, ci și cu o relație pe care acesta o avea în paralel de 4 ani.
Gray și Fritz au o aventură, de fapt, mai multe. Dennis este și el îndrăgostit de logodnica prietenului său decedat... și când lucrurile se complică de tot, Gray se vede nevoită să ia o decizie.

Bine, nu mă așteptam să fie vreo revelație, însă pentru genul în care se încadrează, filmul este ok și perfect pentru o după-amiază duminică.

Așadar, în ziua peliculară urmează: "Shutter Island", "Leaves Of Grass", "Triage" și câteva cafele ce mă vor ține robotizată până la 3 dimineața când vor începe Oscarurile (difuzate pe HBO, în versiune originală nedublată - Slavă Domnului!)

Catch and Release - Trailer | Movies & TV | SPIKE.com

Hachiko: A Dog's Story

Tocmai am văzut "Hachiko: A Dog's Story". Un film superb și incredibil de emoționant...

Probabil știți povestea lui Hachiko, câinele care și-a așteptat stăpânul încă 10 ani după moartea lui, în gara în care acesta l-a găsit.

Filmul este adaptarea americană a unei povești reale japoneze petrecută între 1923-1935, anii în care fidelul patruped și-a așteptat stăpânul zi de zi în gara Shibuya.

O ecranizare reușită, în regia lui Lasse Hallström (care-a regizat și "Casanova" cu Heath Ledger în 2005), un scenariu bine punctat și doi actori între care există o puternică chimie: Richard Gere și superbul câine de rasa Akita.
Așa cum o spune și finalul poveștii, "nu Parker l-a găsit pe Hachiko, ci Hachiko l-a găsit pe Parker" și din acel moment legătura dintre cei doi devine indestructibilă. Dincolo de capacitatea soției lui Gere de a înțelege și dincolo de mirarea vânzătorilor ambulanți și a tichetarilor din gară, Hachiko își conduce stăpânul zi de zi la tren și îl așteaptă la întoarcere fix în același loc. Profesor de muzică la Imperial University, Gere este nevoit să facă naveta zi de zi din gara Bedridge. Nu numai că dărâmă porți și sapă gropi pe sub garduri ca să-și poată conduce stăpânul până la tren, dar Hachiko simte de fiecare dată momentul în care Gere trebuie să apară de la muncă și se repede să-l aștepte. Într-una din zile, Gere suferă un atac de cord și nu se mai întoarce. Hachiko, devotatul animal vine în gară zi de zi, așteptându-și stăpânul 10 ani la rând. Deși după moartea tatălui ei, fiica lui Gere îl ia pe Hachiko, câinele reușește să fugă de fiecare dată pentru a se refugia în același loc de "permanentă așteptare".Trecătorii, riveranii dar și angajații gării îl cunosc deja pe Hachiko, îl îndrăgesc, îi admiră loialitatea, îl hrănesc și cumva... câinele îi atinge pe fiecare în parte.
Dincolo de simbolistica poveștii în sine, filmul emoționează prin veridicitatea faptelor care-au stat la baza lui dar și prin actorul principal, Hachiko, câinele Akita superb, blând și iubitor.
Astăzi, o statuie din bronz înfățișându-l pe Hachiko, tronează în "locul de așteptare" din fața gării Shibuya din Japonia.

Did You Hear About the Morgans?

Necesită un oarecare curaj să faci un film care a mai fost făcut de atâtea ori, în atâtea variante și de fiecare dată cu mult mai reușite. Pe lângă talentele actoricești "subtile" și lipsa totală de chimie între cei doi protagoniști (Hugh Grant și Sarah Jessica Parker), scenariul este sărac în amuzament (în condițiile în care filmul se vrea a fi o comedie romantică) și originalitate.

Plat și plin de flash-back-uri, filmul pare un fel de remake ieftin, realizat în mai puțin de o săptămână. Luând în considerare faptul că Hugh Grant joacă extrem de rar în filme, te-ai aștepta la o oarecare grijă atunci când își alege rolurile. De la Sarah Jessica Parker nu aveam nicio pretenție. Ea este Carrie Bradshaw și atât. Alt personaj îi este total străin - ei, iar mie - fără sare și piper.


Sinopsis: Doi manhattanieni proaspăt divorțați, Paul (Hugh Grant) și Meryl Morgan (Sarah Jessica Parker) sunt martorii unei crime. Înscriși într-un program de protecție a martorilor, se văd nevoiți să se suporte unul pe celălalt, sinistrați într-un mic orășel din Wyoming. Nu m-aș putea acomoda eu acolo (după ce am trăit în București), dară să respiri toată viața aer de Mahtattan și-apoi să te trezești brusc fără hipermarket-uri, mall-uri și restaurante? Ei bine... de aici, o înlănțuire de evenimente care se vor a fi amunzate, cele clasice: ursul care vine peste ei, el care-și dă cu spray-ul paralizant în ochi, ea care cade de pe cal (că doar n-o fi călărit prin Manhattan)!

Ce mi-a plăcut:
- fundul Sarei Jessica Parker, care este într-o formă de invidiat!
- faptul că am realizat (în sfârșit) de ce nu mi-a plăcut niciodată Hugh Grant.
- peisajul din Ray, Wyoming.
- nachos și sosul cu brânză.

Ce nu mi-a plăcut:
- ohoooooooo... scenariul, rolurile, actorii, interpretarea, glumele răsuflate.
- faptul că două doamne din fața noastră nu au vrut să se dea de pe locurile unor fanți care au sosit mai târziu, pe motiv că erau vacante la începerea filmului. Și de aici, ceartă, discuții... A venit personalul movieplexului, altă ceartă, alte discuții. A durat un sfert de oră!

"brothers"

"Brothers" este un remake al peliculei daneze din 2004, "Brødre". Regizat de Susanne Bier ("Things We Lost in the Fire"), pot spune că filmul m-a luat prin surprindere.
Are o viziune neșovăielnică asupra efectului pe care războiul îl are în viața unui soldat american abia întors din Afganistan.

Sinopsis: Povestea este despre doi frați care sunt totalmente opuși: Tommy (Jake Gyllenhaal), răzvratitul, fostul deținut, tatuatul, cu o predilecție către licorile tari și Sam (Tobey Maguire), ofițerul american moral și familist, care pleacă-n Afganistan pentru a-și servi țara.

Pozițiile lor în cadrul familiei sunt intrinsec stabilite: Sam este eroul și Tommy, oaia neagră. Rolurile celor doi frați se schimbă însă, când Sam dispare fără urmă în deșertul Afganistanului și este presupus mort. Tommy se vede nevoit să o consoleze pe Grace (Natalie Portman), soția fratelui dispărut și cele două fetițe. Viața lipsită de sens a familiei lui Sam intră într-o adaptare la "realitate", iar Tommy reușește să le ofere celor trei suflete părăsite colacul de salvare. Relația dintre Tommy și Grace evoluează într-un ceva "cald", care-și merită drepturile!
Însă, lucrurile iau altă întorsătură când apare Sam, nemortul, plin de paranoi, traume și sechele aduse cu el din deșertul Afganistanului.
N-o să fiu o spoilleriță și-o să las finalul surpriză să vi se dezvăluie.
Într-adevăr, evenimentele din "Brothers" sunt trăite la intensitate maximă și chiar dacă scenariul pare clișeic, vă asigur că filmul este una dintre cele mai reale viziuni asupra conceptului de familie, trădare și a procesului de ajustare la viață după pierderea cuiva drag.
Ce mi-a plăcut:
- Tobey Maguire, care ne livrează o performanță definitorie în cariera lui (zic eu!). Soldatul torturat fizic și psihic este un rol care i se potrivește foarte bine, după "nuca-n perete" din "Spiderman". De data aceasta, are un rol greu, puternic, care-ți cere imperios să nu-ți iei ochii de la el. Și când te gândești că mie nu mi-a plăcut niciodată Maguire.
- Jake Gyllenhaal, căruia rolul de "bad boy" îi cade ca o mănușă cu tot cu degete. Pe mine m-a convins oricum cu reprezentațiile din "Brokeback Mountain" și "Jarhead". No further additions to that... Unde mai pui că-i și extrem de sexy.
- Natalie Portman pare reală și matură și dă rolului o credibilitate statornică de văduvă îndurerată.
- copilele sunt demențiale, în special cea mare.
Ce nu mi-a plăcut:
- legat de film mi-a plăcut totul, poate mai puțin faptul că nu a existat o legătură mai intensă și "explicită" între Portman și Gyllenhaal. Motiv pentru care am googălit puțin (despre script) și am dat peste un interviu în care biata de Portman spune ceva de genul: "Jack știe să te facă să râzi. Știe și niște remedii foarte bune pentru părul deteriorat. Poate cânta la chitară și are o voce frumoasă. Copiii și câinii îl iubesc. Își iubește mama, surorile și iubita. Este perfect. Păcat că este urât!"
C'mmon dacă și Gyllenhall este urât, înseamnă că Maguire este Sméagol, într-o parodie din "Lord of the rings". Fata asta e cam lovită!

sherlock holmes și dragul de watson...

Pentru mine, Arthur Conan Doyle prin bijuteriile lui polițiste, Sherlock Holmes și dragul de Watson a fost precursorul într-ale romanelor polițiste. "Tratatul Naval", "Coama Leului" sau "Diamantul Coroanei" erau doar cateva dintre scurtele povestiri care-mi surescitau imaginația la 12 ani.

Astă seară am fost cu fetele să vedem Sherlock Holmes. Deloc Holmes-ul pe care mi l-am imaginat eu. Guy Ritchie l-a reinventat pe detectivul din Baker Street 221B și nu știu dacă a făcut-o în vreun mod cât de cât compatibil cu personajul real (cel imaginat de Conan Doyle). Dacă Holmes-ul lui Doyle era rezervat, tipicar și calculat, Holmes-ul lui Ritchie este frapant, sărit de pe fix, tendențios și mult prea plin de el. Însă capabil să reconstruiască o situație sau un fapt pornind de la cele mai infime detalii.

Chiar și așa, Robert Downey Jr. este irezistibil și dus la sala cu frecvența unui creștin la biserică. Asta apreciez eu domle' la hollywoodieni: că oricât de dinozauri ar fi sunt duși la sală, împachetați și fară colaci și surplusuri jenante. E valabil în cazul tutror (nu mai zic de Gerard).
Rolul lui Sherlock nu e magistral, dar așa cum este construit de Guy Ritchie, el este extrem de bine jucat. Robert e șarmant și țăcănit, deși departe de personajul "real". Nepotrivit cu rolul, poate... însă măiestrie actoricească, cu siguranță. L-aș fi văzut mai degrabă pe Jude Law în rolul lui Sherlock, elegant și tipicar cum este!
Sinopsis:
În urma comiterii a cinci crime ce au la bază practicarea magiei negre, Lordul Blackwood (Mark Strong) este urmărit de Holmes (Robert Downey Jr.) și doctorul Watson (Jude Law). Pe punctul de-a comite cea de-a șasea crimă, Blackwood este prins și condamnat la moarte. Înainte să fie spânzurat, el îi promite lui Holmes că moartea este doar începutul și că prin dispariție, el va deveni mai puternic.
A doua zi după declararea decesului, Blackwood reapare. De aici, Holmes și Watson se angrenează într-o aventură periculoasă dificil de descifrat. Complicațiile care apar pe parcurs intensifică acțiunea. Irina Adler (Rachel McAdams) este femeia de care Holmes a fost întotdeauna îndrăgostit și care reapare în viața detectivului în cel mai puțin prielnic moment. Watson urmează să se căsătorească cu Mary și dezamăgit, Holmes se vede obligat să descurce ițele singur. Dar vă las pe voi să vedeți cât de magistrale sunt istețimea și flerul detectivului.

Ce mi-a plăcut:
- imagini sublime, efecte speciale minunate, cadre spectaculoase, situații antrenante, acțiune justificată pe alocuri și o construcție fumurie și fidelă a Londrei anilor 1900. Un adevărat deliciu de efecte vizuale și sonore. By the way, super coloană sonoră...
- ironia și umorul tipic britanic, extrem de bine presărate de-a lungul peliculei.
- Robert Downey Jr. și interpretarea de nota 10. Nu-i vina lui că scenariștii n-au construit personajul așa cum trebuia. După rolul de "rahat" din "Iron Man", drogurile, alcoolul și aparițiile supărătoare în presa de scandal, Donwey revine mai în formă ca niciodată. Atât actoricească cât și fizică. Chiar dacă nu este Sherlock Holmes, Robert este magnific și delicios de urmărit. În unele momente chiar mi-a părut că toată greutatea filmului atârnă de umerii lui.
- Jude Law, calculat și imprevizibil. Londonezul tipic, rezervat și manierat cu sclipiri de inteligență motivate și ochisori scânteietori.

Ce nu mi-a plăcut:
- Nu am fost niciodată fan Guy Ritchie, însă admit că mi-au plăcut "Revolver", "Snatch" și "Lock, Stock and Two Smoking Barrels". Nu și "RocknRolla", deși a beneficiat de mega-ultra-superbul Gerard Butler. De data aceasta, însă, Ritchie mă lasă cumva nesatisfacută. Așa se termină? Ăsta-i catch-ul? Really? Cumva scenariul este lipsit de sclipire... Am înțeles că de data aceasta, nu l-a scris el. Chiar și așa, mi-a creat senzația că Ritchie a fost în real coflict de artă regizorală cu el însuși. Parcă a vrut să creeze un "Snatch", cu un scenariu de "Sherlock Holmes".
- Mark Strong, pe care preț de câteva momente l-am crezut Andy Garcia. A avut un rol negativ deloc impresionant. Nu știu dacă atâta poate sau a fost neexploatat, însă Lordul Blackwood m-a lăsat rece.
- Rachel McAdams, adorata lui Holmes, de la care aveam mari pretenții. Rol taman aiurea, căci apărea din când în când și fix când prezența ei era cel mai puțin dezirabilă și justificată. A fost superbă și cam atât... că despre jucat nu prea a fost vorba.
- Kelly Reilly (Mary a lui Watson). Mie nu mi-a plăcut fătuca asta niciodată. E total lipsită de orice talent actoricesc și nu are absolut nicio treabă cu rolul.

Dincolo de toate, filmul este realizat după uzuala rețetă Ritchie: ironie și umor, tipi răi, tipi de treabă, situații extreme, câteva bătăi grozave, super cadre și câteva personaje delicioase.


Deși planul meu inițial de a merge în "Music Club" a picat din motive total independente de mine, pot spune că "Sherlock Holmes" a mers (ca experiență), mai ales că după... am băut un ceai cu mentă la "Starbucks" și ne-am făcut un top 10 al locațiilor în care visăm să ajungem! Și când te gândești că la 21.45 începea "Ninja Asasin"?!?! :)

“Avatar”, lovitura de grație a lui cameron!

Tocmai m-am întors de la ”Avatar”. Sublim, autentic și incredibil.
Dacă până acum câteva zile declaram că ”Pandorum” mi s-a părut cel mai bun film al lui 2009, ”Avatar” depășește cu succes toate filmele de gen din istoria cinematografică!

Ei bine, n-am fost niciodată fan James Cameron, deși pasiunea mea nestinsă pentru S.F-uri dăinuie încă din copilărie. Am văzut ”Terminatorii”, nu m-au fascinat. ”Aliens” - mi-a plăcut. ”Titanicul”, poate că a fost o vreme când mi s-a părut o mică operă de artă (ca mai toate la vremea lor). Acum e un fâs! Însă, ”Avatar” este de departe chintesența muncii lui Cameron (ca regizor, scenarist, editor - ce-o fi) și-o creație cinematografică epică!

Nimic nu mă facinează mai tare decât viziunea scriitorilor și a regizorilor asupra unor lucruri nevăzute, necunoscute, neîntâlnite, futuriste. Felul în care o minte își poate imagina un viitor sau o viață pe altă planetă, țin să mă dea pe spate încă de la cărțile lui Isaac Asimov sau A.E. Van Vogt.

Departe de aceste lucrări, ”Avatar” este exact așa cum a spus ”Hollywood Reporter”: o minune care te lasă cu gura cascată. Personal, am avut norocul de a vedea toată splendoarea pe care Cameron o transpune pe marele ecran: peisaje mirifice, alienși albaștri imenși, animale de junglă care au suferit mutații spectaculoase și autentice (să vedeți cum arată căprioarele sau caii). Cu alte cuvinte, un experiment cinematografic original afundat într-un amalgam de senzații și percepții extransezoriale.
"Avatar" este o poveste despre călătoria pe o altă planetă, un film care vibrează de înfiorare și descoperiri colosale... nu numai la vederea rinocerilor cu șase picioare sau a dragonilor-fluture colorați, dar pentru miile de ore de muncă parcă strânse cumva în cea mai creativă dintre profeții.

Pornind de la premisa ca este foarte greu sa reinventezi un stil deja uzat, James Cameron și-a luat inima în dinți și a dat viață unei povești blockbuster cu poezie în suflet!

Sinopsis: În viitor, Jake Sully, un veteran de război paraplegic, este adus pe Pandora, o planetă locuită de Na'vi, a rasă umanoidă cu propria ei cultură și limbă. Misiunea lui este să se conecteze la un avatar Na'vi (creat din adn-ul băștinașilor planetei) și să se infiltreze în civilizația Pandorei pentru a-i câștiga încrederea și a o convinge să-și părăsească cuibul: Copacul Mamă. Căci sub rădăcinile arborelui se află o imensă bogație minerală.
Jake acceptă provocarea, mai ales că astfel dobândește o pereche de picioare perfect funcționabile, cu care poate să alerge ca nimeni altul. Și nu doar atât: Jake decoperă o lume pe care începe s-o iubească fără mare efort și o civilizație de care se simte mai legat decât de a lui. Aici se îndrăgostește de Neytiri, fiica regelui tribului Na'vi și învață o lecție extrem de importantă: legătura indestructibilă dintre suflet (vocea interioară a omului) și natură! Cum decide un biet soldat paraplegic soata unei planete, vă las pe voi să vedeți. I don't want to ruin the surprise.
Ce mi-a plăcut:
- Criticii spun că Sam Worthington este noul “hot action star” de la Hollywood. Deși sunt tentată să-i contrazic, admit că Jake Sully (personajul pe care-l joacă Sam Worthington) este cuminte, flexibil, maleabil, docil și placid. Dar și incredibil de răzvrătit și dur când își percepe destinul. Deși replicile lui sunt sărace, rizibile și uneori penibile, trebuie să-i atribuim rolului ceea ce i se cuvine: el este un soldat care nu are prea multă minte în cap. Are reacții și simțăminte demne de un caracter limitat și căpos, care nu se schimbă nici în corpul avatarului. Iar meritul îi aparține, căci sinceritatea și simplitatea cu care îl joacă pe Sully te face să-l îndrăgești imediat.
- La 23 de ani după “Aliens“, Sigourney Weaver rămâne la fel de frumoasă și oferă rolului aceeasi prestație magistrală ca cea din 83.
- Colonelul Quarritch este jucat de Stephen Lang cu desăvârșirea unui războinic ce se injectează cu adrenalina urii, a războiului și-a bombardamentelor la scară largă. Un adevărat adept “mortal combat“, care la 57 de ani are trupul unui model musculos și apetisant, trosnește și incendiază cu zâmbetul pe buze! Fără doar și poate, Stephen Lang este în “Avatar“, apostolul terorii.
- N-am să-i contest nicio clipă măiestria lui James Cameron, mai ales că niciunul dintr-ai noștri n-o să fie capabil nici într-o mie de ani să i se ridice la înălțime. Un adevărat pictor, ce lucrează autentic și elegant și ne arată o natură și-o faună luxuriante, de-o frumusețe fosforescentă și-o splendoare luminiscentă.
- Grafica. Deși simplă povestea filmului, Cameron a acordat o atenție dincolo de “minuțiozitate“ până la cel mai infim dintre detalii.
Ce nu mi-a plăcut:
- Din păcate punctul forte al lui Cameron nu este deloc dialogul, siropos și deseori simplist. Însă, dacă reușim să privim dincolo de dialogul uneori pueril și să facem abstracție de sinopsisul deja fumat (adaptarea străinului sosit într-un grup de indigeni, pe care ajunge sa îi iubească și să-i salveze), ne putem trasa o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate un S.F. adevărat.
De fapt mi-a plăcut totul! Am vrut doar să găsesc și eu un “nod în papură“!

Inițial, m-au speriat teribil cele 2 ore și 41 de minute. Nu prea mizez pe efectul “bigger, longer and uncut“, ci mai degrabă pe “shorter, the better“. Însă, au fost 161 de minute spectaculoase, petrecute într-un peisaj care m-a absorbit cu totul. Ca o cinefilă înrăită cu sunt, declar că James Cameron și-a asigurat un loc fruntaș în memoria-mi plină de cadre și imagini. Am o singură temere: că toate celelate care vor apărea după “Avatar“ se vor zbate neputincios într-o mocirlă a nereușitei (de a fi măcar așezate pe aceelași tronson cu “Avatar“)!

Menționez că nu am văzut filmul în Imax (ci în 3D). Chiar și așa, Mădă a stat în priză, Lore nu a închis un ochi (deși ea obișnuiește să adoarmă la toate filmele), iar Cristina a spus “wowwwww“ (deși nu o fascinează deloc S.F.-urile), iar eu n-am mai fost așa de “absorbită“ de la “The Dark Knight“. Deci “Avatar“ trebuie să fie perfecțiunea în starea ei pură!

Ataque de Pánico!

Cum să faci un scurt-metraj cu 500 de dolari?
Asta o știe doar Fede Alvarez...

Deși incredibilă, iată o poveste cât se poate de adevărată. Un tip are 500 de dolari, plătește ceva figurație, se pricepe la editare, face un filmueț de 4 minute și-l pune pe Youtube. În câteva zile are 3.400.000 de vizitatori, ajunge la Hollywood și semnează un contract de 30 de milioane de dolari.

Fede Alvarez, un "mic producător" din Uruguay, se scarpină de vreo 500 de dolari și regizează un filmuleț despre invazia unor roboți în Montevideo. Scurt-metrajul de 4 minute, "Ataque de Pánico!" (Atac de Panică) are ca protagoniști câțiva roboți imenși, dar cam "slow-moving" care zboară în aer întregul oraș.
Nimic original în toată treaba asta, aș zice, doar am văzut cu toții "War Of The Worlds".

Oricum, dacă stai să-l analizezi din perspectiva bugetului în care-a trebuit să se "sugrume", filmul pare extraordinar! Presa americană vuiește de câteva zile și deja-l asemuie pe micul regizor cu Neill Blomkamp (ăla de-a regizat "District 9").
Pare-se că scurt-metrajul a făcut îmconjurul lumii într-un timp extrem de scurt și se răspândește mai ceva ca gripa virală.

Contactat de cei de la BBC, Pepe a declarat: "Am uploadad 'Ataque de Panico!' într-o zi de marți și luni (a doua săptămână) inbox-ul mi-era plin de mesaje de la Hollywood Studios."

Oferta? A bătut palma pe 30 de milioane cu regizorul "Spiderman", Sam Raimi de la "Ghost House Pictures". Tot ce are de făcut acum este să regizeze un film. Un thriller sci-fi, care se va filma în Argentina și Uruguay. Nu, Sam Raimi nu vrea un lung metraj al deja celebrului 'Ataque de Panico!', ci i-a impus lui Fede Alvarez o idee cu totul și cu totul originală.

Până la "capodopera" de 30 de milioane de dolari, vă pasez 'Ataque de Panico!':

cetățeanul care se supune legii...

"Law Abiding Citizen" sau "Motivat sa ucidă" cum l-au tradus ai noștri (căci l-am căutat pe tabela de la movieplex de trei ori până să-mi dau seama care-i ăla) este prima tentativă a lui Gerard Butler de a produce un film.
Sub regia lui F. Gray Gray, care-a mai făcut și "Be Cool" (cel cu John Travolta și Uma Thurman în 2005), "Italian Job" (cu Charlize Theron în 2003) sau "The Negotiator" (cu Samuel L. Jackson în 1998), filmul este un joc psihologic criminal ce împinge suspansul către cota maximă.

Nu am avut mari așteptări din două motive:
1. Distribuția: Gerard Butler nu mi se pare un actor extraordinar (deși excelează la capitolul masculinitate și sex-appeal) iar Jamie Foxx mi-e de-a dreptul antipatic.
2. Scenariul: destul de absurd și extrem de exagerat pe alocuri.

Însă, alegerea nu mi-a aparținut, căci nu poți decide în numele unui grup, în mare parte format din masculi (prieteni de-ai lui Daniel) cu veleități de machos și-o pasiune aparte pentru filmele de acțiune.
După cele 109 minute urmărite conștiincios, pot spune că "Law Abiding Citizen" merită într-adevăr laudele care i se aduc.
Sinopsis: Soția și fiica îi sunt ucise în fața propriilor ochi, iar Clyde Shelton (Gerard Butler) este martorul neputincios al spectacolului. Distrus de trauma suferită, Clyde află de la avocatul său, Nick Rice (Jamie Foxx), că unul dintre făptașii crimei acceptă să depună mărturie împotriva complicelui său. Deși pledează vinovat, criminalul care a decis să coopereze cu autoritățile primește doar 3 ani de închisoare. Inaccceptabil pentru Clyde, care preț de 10 ani trăiește în umbră.
După această lungă perioadă, ceea ce debutează cu uciderea crudă a unuia dintre criminalii familiei lui Clyde, se va transforma în curând într-o serie de execuții bine ticluite. După ce este omorât într-o modalitate (mai brutală) și cel de-al doilea criminal, Clyde este închis. Fără doar și poate, el este principalul suspect. Deși Clyde e închis după gratii, crimele continuă si nimeni nu reușește să-și dea seama cum pune totul la cale. Urmează judecătoarea, câțiva federali și următoarea țintă: primarul New-Yorkului. Căci Clyde se lansează într-o luptă fără precedent împotriva justiției.

Una peste alta, mi-a plăcut filmul. Oarecum nasty, violent și absurd pe alocuri, "Law Abiding Citizen" are o acțiune cursivă și logică.

Ce mi-a plăcut:
- Gerard Butler este implicat, uman, răzvrătit și eroic. Rol bine jucat, sunt convinsă că se putea și mai bine. Însă e prima oară când îl simt pe Gerard într-un rol. I s-a potrivit ca o mănușă, m-a impresionat teribil.

Ce nu mi-a plăcut:
- Jamie Foxx e varză din toate punctele de vedere și rolul nu i se potrivește absolut deloc. Este tern, inexpresiv și la fel de emotiv ca statuia lui Lenin!
- Finalul! De-a dreptul și irevocabil fără sens. Absurd. S-a creat un personaj autentic precum Clyde pentru o mare dezamăgire. E lipsit de originalitate și după o acțiune de film de nota 10, îți dă o lovitură în zona sensibilă și strică teribil impresia unui film bine lucrat.
Nu am înțeles totuși:
- de ce s-a dezbrăcat Clyde (fully naked) când a venit poliția să-l ridice? Don't get me wrong. Mi-au plăcut la nebunie planul întreg din spate și planul mediu din față. Arată excepțional (de fapt asta trebuia să intre la "ce mi-a plăcut")
- în momentul în care Jamie Foxx îl lovește cu pumnii în fața, lui Clyde i se umple gura de sânge. Perfect normal! Scuipă... și imediat (în cadrul următor) are gura și dinții perfect curați/clătiți/polișați?!

Concluzie: categoric de văzut!!!
Notă suplimentară: Nu încercați "The Box". E cel mai mare rateu cinematografic pe care l-am văzut în ultimii trei ani!

2012. și da... și nu!

Nu... nu am plănuit să văd 2012 din prima clipă în care am auzit de el.
Însă apariția lui Danny Glover în rolul Președintelui S.U.A, mi-a gâdilat cumva urechea!
Și apoi... mi-am zis că un film regizat de Roland Emmerich ("10,000 BC", "The Day After Tomorrow" și "Independence Day"), un "pro" când vine vorba de filme catastrofă, trebuie să fie un real blockbuster!
Din punct de vedere vizual, al adrenalinei pe care ți-o dozează (tu fiind pe scaun) și al grandorii epice - filmul este de nota 10!
scenariul, însă, lasă de dorit! cu siguranță putea fi mai bun...
Situații și acțiuni total neverosimile, scene ce sfidează cu nerușinare realitatea!

Un john cusack pe care, admit ca, l-am remarcat pentru prima oară la justa lui valoare, abia în thrillerul "1408".
de data asta, el este un fel de super-erou, pentru că e mai tare la volan decât "șoferul iadului", face slalom cu ditamai limuzina printre dărâmături și plafoane imense ce cad din zgârie nori. Aleargă cu cenușa vulcanică în spate și o fentează la maxim și își ține respirația sub apă mai ceva ca peștișorul Nemo! Face sprinturi prin Himalaya precum ghepardul și se cațără a la Spiderman printre crăpăturile scoarței terestre cu lava pârlindu-i fundul! el, un scriitor obscur și fără niciun fel de pregătire "combat"...

nush, dar mai degrabă îl vedeam pe Gerard Butler într-un asemenea rol.
Dincolo de toate astea, prestația lui Cusack e destul de bunicică, deși nu-l "simt" în rol de "salvator al lumii".
Woody Harelson (un rol scurt și rupt de peisaj) mă impresionează pe film ce trece. să vedeți cât de amuzant este în "Zombieland".
Amanda Peet (soția lui Cusack) e ca și cum n-ar fi!
lui Oliver Platt i se potrivește de minune rolul lui Carl Anheuser, personajul semi-negativ.
Chiwetel Ejiofor (în rolul cercetătorului care descoperă că scoarța terestră urmează să-și schimbe radical configurația) promite și pare-se că îl așteaptă o carieră îmbietoare la Hollywood.
Rolul lui Danny Glover trece total neobservat, deși Președintele ar fi trebuit să fie un personaj cheie. iar avântarea lui pe altarul sacrificiului, când decide să rămână la Casa Albă și să înfrunte calamitatea alături de poporul american, mi s-a părut o fabulă puțin perversă.
Nu-l critic, dimpotrivă, filmul este cel mai reușit al lui Emmerich de la "Independence Day" încoace. Asta nu înseamnă că și cel mai bun, căci Emmerich se împotmolește în aceleași teorii clișeice de sfârșit de lume: calendarul mayaș, 21.12.2012, sfârșitul lumii, Guvernul știe, ascunde totul, oamenii de rând mor neștiutori bla bla bla...
Filmul nu duce lipsă de episoade lacrimogene destul de bine plasate, însă, 2012 este un film spectaculos datorită efectelor speciale și nicidecum dialogurilor sau intrigii!
Sunt conștientă că pelicula este realizată pentru box-office și nu pentru un scenariu elaborat și filozofic sau interpretări de geniu!
În concluzie, 2012 este o capodoperă a genului său, însă, cu 200 de milioane de dolari buget, cam astea erau și așteptările, nu?!?!
Să sperăm că Emmerich va intra în curând pe profit.
Vă recomand să-l vedeți la cinema. Nu cred că are același impact în fața laptopului!




P.S: Acum, mă bag la o altă catastrofă, de data asta animată: "Cloudy with a Chance of Meatballs"...

vânătorii de zmeie...

(dap... tocmai l-am vizionat, deși vreau să-l văd de-un an jumate, cartea am citit-o acum vreo patru ani și-a fost magnifică!)
"the kite runner" este genul de film care nu te lasă să-ți lipești pleoapele, oricât de somn ți-ar fi. este genul de film care te provoacă la tot felul de întrebări existențiale. "the kite runner" este o poveste despre trădare, dar și mântuire. este dreptul fiecăruia dintre noi la o a doua șansă. la posibilitatea de a îndrepta lucrurile.
pe scurt, în "the kite runner", se vorbește despre Afganistan şi despre răscumpărarea greşelilor trecutului.

povestea începe în 1979, în Kabul, cu puțin timp înainte ca armata rusească să invadeze Afghanistanul.
(fac o paranteză: am fost profund mirată de cât de frumos era Kabulul în 1978, sacru și sublim, familii fericite, copiii aveau copilărie. este incredibil de trist să vezi ce prejudicii-i poate aduce războiul unei țări, cât de devastator poate fi el pentru oameni. personal, filmul asta mi s-a părut ca un fel de "peeping" (tras cu ochiul) la o metamorfoză rapidă și neanunțată a vieții unui întreg popor, afganii).

mă întorc la poveste, însă...
în Kabulul anilor 1978-1979, Amir și tatăl lui sunt o familie înstărită. Amir este prieten la cataramă cu Hassan, băiatul slujitorului de la curte.
Amir nu știe ce înseamnă un "băiat Hazara" și nici nu înțelege de ce întregul oraș urăște acest grup etnic, mai ales că Hassan este el însuși un Hazara și este cel mai bun prieten al lui Amir.
Amir simte că tatăl lui, Baba îl învinuiește pentru moartea mamei lui, survenită la naștere și că îl preferă și îl iubește pe Hassan mai mult decât pe el. chiar și așa, cei doi copii cresc împreună în casa lui Baba și pe străzile liniștite ale Kabulului.
pasiunea lor este să înalțe zmeie, iar legătura puternică dintre cei doi se frânge brusc în ziua în care Amir și Hassan câștigă un concurs de înălțat zmeie.
Hassan, care și-ar fi dat și viața pentru Amir (celebra replică: "pentru tine, de 1000 de ori!") este sodomizat de niște afgani care îi urau pe Hazara.
întregul episod se petrece sub ochii lui Amir, care, din lașitate, nu intervine cu nimic.
de teamă, Amir ascunde totul și încearcă să-l alunge din casă pe Hassan și pe tatăl lui. e copil, se simte vinovat că nu și-a putut apăra prietenul și în naivitatea lui, crede de îndepărtarea este cea mai bună soluție.
toată viața, însă, va regreta greșeala făcută.
și după cum ne-am obișnuit, trecutul întotdeauna revine...

20 de ani mai târziu, alungați de ruși încă din 1979, Amir și Baba (tatăl lui) s-au stabilit în America. acum, Amir tocmai a lansat o carte și este un scriitor de succes, exact așa cum i-a prezis Hassan în copilărie.
trăiește cu amarul secret al propriei laşităţi.
este căsătorit cu Soraya, o femeie afgană și nefericirea lor este că nu pot avea copii.
după moartea lui Baba, Amir primește un telefon de la Rahim Khan (un prieten vechi), care-i dezvăluie un secret tulburător despre familia lui și despre Baba.
Amir este astfel, forțat să se întoarcă în Peshawar, Pakistan, în orașul răscumpărării și-al regretului, într-o călătorie ce-i va schimba viața și-l va face să îndrepte lucrurile.
nu voi dezvălui continuarea, pentru a nu strica surpriza, însă voi vorbi despre un moment remarcabil din film: scena în care Amir, speriat, găsește o Moschee, intră, se descalță, îngenunchează și se apropie pentru prima oară de Dumnezeu. exact în acel moment atinge podeaua cu nasul, eliberat de vina cu care-a trăit atâția ani, eliberându-și sufletul și dezvăluindu-se în fața Divinității.
e o scenă care, cu siguranță, va memora acest film în mintea mea pentru totdeauna.
frumos și momentul de final, în care Amir aleargă după zmeie, tot repetând: "pentru tine, de 1000 de ori!"

dincolo de interpretarea puțin fadă și nenaturală a copiilor, până și dincolo de stângăcia cu care regizorul se străduieşte să umple de realism magic peisajul pietros al Afganistanului, filmul are marele atuu al poveştii. printre plăcile dure ale timpului care duce cu sine, îngropate, secrete dureroase, filmul lui Marc Forster recreează, ca o ţesătură discretă, atmosfera Afganistanului de dinainte de 1979, anul invaziei ruse, pe cea apocaliptică de sub ocupaţia talibană, dar şi viaţa afganilor strămutaţi în America. tabloul marilor greşeli ale istoriei e intim legat de cele ale destinelor personale, greşeala eroului (neasumată şi neîmpărtăşită) perpetuându-se ca un blestem. într-un final, Amir va găsi mântuirea.
(P.S: mă bag la "the soloist", dacă-i ceva de capul lui, revin...)

the boy in the striped pyjamas

tocmai l-am terminat de vizionat!
magnific, emoționant, cutremurător... unic!
filmul, în sine este o călătorie tulburătoare în era Holocaustului, ce vizează tragedia inocenței, profitând la maxim de viziunea unui copil de 8 ani supus unor zbuciumuri psihologice devastatoare.
e un film ce te expune radical și abuzează de vulnerabilitatea ta până-n ultimul moment, ca apoi să-ți dea un pumn, knock-out-ul perfect, către final.
și cu toate astea, pelicula este o piesă de artă educațională mai mult decât o dramă profundă.
recunosc semeț că ultimele 15 minute am lăcrimat mai ceva ca icoana din siliștea.

amărăciunea micului Bruno că tatăl lui, ofițer german, a fost relocat cu îndatoririle față de țară într-o zonă rurală a Germaniei, este nicicum estompată de noua și imensa casă. își pierde prietenii, iar aici, la țară, nu prea are ce să facă. mama și sora lui se adpatează mult mai repede, căci femeile găsesc întotdeauna ceva de făcut.
visul lui este să devină explorator, astfel micul Bruno se aventurează dincolo de curtea pe care-i este interzis s-o părăsească. de la geamul camerei lui, zărește o fermă, însă oamenii de-acolo îi par cam ciudați. toți poartă pijamale vărgate.
dispus să-și facă prieteni noi cu orice preț, Bruno găsește locația lagărului de muncă, însă, în naivitatea lui, crede că sârma ghimpată este pusă acolo pentru a nu permite animalelor să iasă afară.
stând în afara presupusei ferme, Bruno îl întâlnește pe Shmuel, un băiețel evreu de 8 ani care se ascunde după un maldăr de caramizi de la îndoririle-i zilnice. cei doi se împrietenesc imediat și între ei se stabilește o legătura unică și emoționantă: băiețelul evreu și fiul ofițerului german, însărcinat cu supravegherea lagărului și gazarea celor de dicolo de sârma ghimpată.
naiva interpretare a întregii situații este cu atât mai pătrunzătoare cu cât Bruno își aprovizionează zilnic prietenul cu prăjiturele și sandwichuri și nu înțelege de ce bietul băiat în pijamale vărgate mănâncă pe nerăsuflate.
faptul că Bruno se strecoară în fiecare zi cu mâncare, șahul, glumele și scurtele atingeri pe care le au printre sârmele ghimpate, devin cele mai bune momente din viața celor doi băieței.
drama se dezlănțuie în momentul în care mama lui Bruno află de la ce provine fumul urât mirositor care se ridică deasupra lagărului. realizează la scurt timp ce lucruri monstruoase a ascuns soțul ei până acum fața de familie și decide să ia copiii și să plece la o mătușă lângă Berlin.
vestea plecării cade ca o piatră pe umerii lui Bruno, căci acum are un prieten, dincolo de sârma ghimpată.
decide să-și mai vadă prietenul pentru ultima oară și îi promite acestuia că-l va ajuta să-și găsească tatăl, dispărut de câteva zile.
într-un puseu "exploratoric", Bruno sapă și trece dincolo de gard. promisiunea-i promisiune și trebuie să-l ajute pe Shmuel să-și găsească tatăl...
evident că trebuie să se camufleze și micul Shmuel îi face rost de-o pereche de "pijamale".
evident că-i timpul să mă opresc aici.
i don't want to ruin the surprise!

regizat de Mark Herman, filmul este o poveste umană care plănuiește de la bun început să evoce natura inocenței pure analizând naiv suflul răului absolut.
dacă vreți, "the boy in the striped pyjamas" este un salt periculos pentru Mark Herman, care-și permite provocarea de a crea o situație care atinge cele mai înalte cote ale ororilor umanității, în timp ce-i rămâne optimismul și încercarea de a ne duce cât mai aproape de inima pură a tânărului Bruno!
cândva, Irina Petrea mi-a spus cât de extraordinară este cartea. (filmul este o adaptare a romanului lui John Boyne). categoric o voi citi...
încă ceva: Asa Butterfield (puștiul Bruno) este magnific.

los abrazos rotos - îmbrățișările frânte ale lui almodovar!

"cum te numești?
- harry caine!
înainte nunele meu era mateo. eram regizor de filme. încă de mic, m-a tentat ideea de a a fi ceva mai mult decât eu însumi. a trăi o singură viață nu mi-a fost suficient niciodată. așa că am inventat un pseudonim - harry caine! un aventurier care şi-a înfruntat destinul şi a devenit scriitor. de atunci, toate lucrările mele au fost scrise sub acest nume. în timp, mateo blanco şi harry caine au devenit una şi aceeaşi persoană. eu!"

aşa începe pelicula, dar, pe scurt...
lena este o tânără secretară care visează să fie actriță și se implică într-o relație comfortabilă, doar pentru că banii acelui bărbat îi tratează tatăl de cancer.
ernesto, un bărbat putred de bogat și decrepit, dar atât de obsedat de ea încât își pune fiul să o urmărească și să o filmeze peste tot, mai mult... angajează un specialist în cititul pe buze, ca să-i redea toate replicile pe care ea și cei din jurul ei le rostesc.
mateo este regizorul unui film în care ea deține rolul principal, de care lena se îndrăgostește și pentru care vrea să-l părăsească pe ernesto.
un accident stupid de mașina o omoară pe lena și îl lasă pe mateo fără vedere. tot atunci, mateo devine harry.

14 ani mai târziu, mateo trăiește în întuneric. devenit acum harry caine, el supraviețuiește numai datorită scenariilor pe care le scrie cu ajutorul credincioasei sale asistente, judit, care, alături de fiul ei diego, îi servește drept secretară, dactilografă și ghid.
de când a decis să traiască numai pentru a spune povești, harry e un foarte activ și atractiv bărbat orb care și-a dezvoltat restul simțurilor pentru a se bucura de viață, însă nu poate uita faptul că nu a fost găsit niciun vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat cu 14 ani în urmă. deși are certe bănuilei, harry nu poate dovedi nimic...

o poveste superbă, în care almodovar nu are cum să te dezamăgească, o idilă nebună, dominată de fatalitate, gelozie și trădare, a cărei unică reprezentare fizică este o fotografie ce infățișează doi iubiți îmbrățișați, mateo și lena. o fotografie pe care cineva a rupt-o într-o mie de bucăți.

diario de una ninfómana

"De multe ori am fost întrebată ce simt când fac dragoste. E ca un amestec de energie cu cealaltă persoană, ce mă face să zbor și să mă unesc cu cosmosul. Energia orgasmului meu e o mică parte din mine ce zboară și se termină prin a se uni cu universul. O călătorie siderală ce mă duce spre infinit."
"În noaptea aceea am înțeles ce spunea bunica. Prostituția și căsătoria nu sunt atât de diferite. Pe oricare din ele o alegi, devii proprietatea altcuiva!"
"Știi ce este o ninfomană? Cred că asta este problema mea. Nu mă pot controla. Am nevoie de sex. Văd un bărbat și îl vreau. Se întâmplă cu străini care nu mă atrag. Sunt speriată... că nu sunt precum celelalte femei. Speriată că într-o zi voi fi rănită. Că nu voi fi în stare să trăiesc cu un singur bărbat sau să am o familie."

în regia lui Christian Molina, "diario de una ninfómana" este o radiografie a sexului strident și istovitor, de fapt a dependenței sexuale. aventurile franțuzoiacei Valérie (Belén Fabra) sunt pe cât variate, pe atât de romanțoase. căci trupul ei, dar și inima iubesc fiecare bărbat. fie și pentru câteva ore!
Belén Fabra este excepțională, cele câteva monoloage "de jurnal" ale ei, la fel. scenariul telenovelistic, însă extrem de captivant.
cadrele transmit emoție, senzualitate și trăiri intense, iar pentru câteva momente uiți că te afli în fața unor actori.
după întâlnirea bărbatului (cu violente tulburări comportamntale) care-i va schimba viața și alunecarea ei dizgrațioasă în mrejele prostituției "de lux", filmul capitulează cu alinarea tinerei nimfomane întru expiere și izbăvire.
nu-i la fel de tare precum "L'amant", nu-i nici o capodoperă a genului, însă este un film excelent.

top 15 scene de sex favorite...

15. 'Unfaithful' (2002, Adrian Lyne)
ea este căsătorită cu Richard Gere, un soț letargic pentru care nu mai simte nimic. el este un tânăr misterios, de care ea se lovește alergând după un taxi.
scena de sex din toaleta cafenelei este memorabilă din trei simple motive: Olivier Martinez, chimia de nedescris dintre cei doi și... Olivier Martinez (sau l-am menționat deja??). dar să nu uităm și de întâlnirea cu artificii de pe hol. Diane Lane are un sex-appeal debordant, iar Olivier... deh... Olivier este Olivier...

14. 'Killing me softly' (2002, Kaige Chen)
Alice (Heather Graham) este "one american woman" tipică, plictisită de viața anostă pe care-o duce. Adam (Joseph Fiennes), cățărător de profesie, este cel o inițiază pe tânără gurmadă de plăceri carnale într-ale sexului periculos.
scena de sex hard-core în care joseph îi leagă lui heather niște fâșii în jurul gâtului, pe care le strânge sau le slăbește după poftele-i excentrice, sau celelalte alte momente senzuale în care heather se lasă pradă jocurilor diabolice ale lui joseph, fac deliciul întregului film. legătură bolnăvicioasă, cu pofte sexuale duse la extrem și un joseph finnes extrem de sexy.

13. 'Lucia Y El Sexo' (2001, Julio Medem)
întotdeauna am zis despre Paz Vega că este o femeie de-a dreptul sexy. aici ea este o ospătăriță deprimată, care-ntr-o vacanță în mediteraneeană, își amintește episoadele sexuale romanțoase cu fostul ei iubit ei, un scriitor pe nume Lorenzo.
intereseantă scena în care el doarme și ea-l trezește plimbându-i sânul pe față, sau cea în care își fac poze în timpul sexului, poze cu care apoi se excită reciproc în locuri publice, sau cea în care se leagă la ochi și își sărută zone "surpriză" ale corpului, sau... toate!

12. 'Irréversible' (2002, Gaspar Noé)
cine-ar putea uita memorabila scenă de sex dintre cearșafurile mototolite, care-i are ca protagoniști pe superba Monica Belucci și soțul ei (în realitate) Vincent Cassel?


11. '9 1/2 Weeks' (1986, Adrian Lyne)
ok. nu-mi place mickey rourke. niciodată nu mi-a plăcut. dar...
aventurierii new-yorkezi John (Mickey Rourke) și Elizabeth (Kim Basinger) fac sex, o grămadă de sex. însă în marea parte a scenelor, preludiul este cel care îi înfierbântă pe privitori. căpșuni, măsline, paste, jeleu... toate devin senzuale în eroticul creativ al celor doi.
scena în care mickey o leagă la ochi pe kim și topește cuburi de gheață pe trupul ei gol, crează fără niciun dubiu efectul invers răcirii.

10. 'A History of Violence' (2005, David Cronenberg)
Maria Bello este la apogeul sexualității ei. Vigo Mortensen are mai mult sex-appeal decât în rolul lui Aragorn. superbă scena în care ea se costumează în majoretă și-l convoacă pe vigo la o sesiune de 69-ing (manieră deloc pornografică, ci mai degrabă una dulce și senzuală)! de amintit și scena sexuală (oarecum violentă) de pe scări.


09. 'The Notebook' (2004, Nick Cassavetes)
Ryan Gosling e adorabil. Rachel McAdams este ultra-mega-sexy. între cei doi sar scântei. așadar, pe locul 9, scena de sex care-ncepe-n ploaie, continuă de pe un perete, pe scări și se termină-n pat! nice, huh?!


08. Sea of Love (1989, Harold Becker)
un lucru e cert: între Al Pacino și Ellen Barkin există o puternică atracție.
el este un detectiv care investighează cazul unui criminal în serie care-și caută victimele prin rubrica de matrimoniale. ea este principala suspectă.
cei doi se îndrăgostesc și legătura dintre ei devine una extrem de pasională.
memorabile două scene toride: cea din dormitor și cea din magazinul alimentar. now that's hot!

07. 'Candy' (2006, Neil Armfield)
un Heath Ledger poet, drogat și sexy, dependent de două tipuri de bomboane: o ea, pe nume Candy și heroină. o Abbie Cornish dependentă de libertate. două existențe oarecum similare care se complac între injecțiile pe care și le administrează reciproc, poezie și sex. sub sedare sau nu, scena în care heath și abbie fac dragoste mi-a rămas pe retină.

06. Wild Things (1998, John McNaughton)
scenele de sex sunt multe: cea din piscină dintre Neve Campbell și Denise Richards. cea din living dintre Matt Dillon și Denise Richards, cea dintre cei trei... and so on. însă, fiecare-n parte este realmente one of a kind!

05. 'Y Tu Mamá También' (2001)
buni prieteni, Zapata (Gael García Bernal) și Tenoch (Diego Luna) sunt doi adolescenți de doar 17 ani care visează doar la sex. Luisa (Maribel Verdu), are cu 11 ani mai mult decât ei și profund rănită de bărbatul pe care-l iubea, decide să plece într-o excursie cu cei doi tinerei "înfierbântați".
nu numai că Luisa îi inițiază în arta amorului pe fiecare-n parte, însă, ultima scenă de sex (în trei) ar fi una chiar excitantă, dacă nu am lua în calcul sărutul "extrem" de gay al băieților.

04. 'Eyes Wide Shut' (1999, Stanley Kubrick)
fanteziile sexuale ale fizicianului Bill Harford (Tom Cruise) îi sunt total străine soției sale, Alice (Nicole Kidman). însă, fanteziile ei ilicite cu un străin cunoscut la o petrecere, îi sunt perfect cunoscute lui.
frustrările îl aruncă pe tom în mijlocul unei organizații sexuale secrete. totuși, actul sexual suprem îl are cu soția lui, în fața unei oglinzi.


03. 'Monster's Ball' (2001)
Leticia Musgrove (Halle Berry) și Hank Grotowski (Billy Bob Thornton) găsesc împreună o cale de a alunga sentimentele de vinovăție, tristețe și regret din viața lor. deși el are tendințe vădit rasiste, între cei doi se dezvoltă o relație la început animalică și crudă. însă, nu-s de ignorat scenele de sex sălbatic care se-ntâmplă între cei doi pe covorul din livingul lui billy bob. să nu uităm ca halle a luat un oscar pentru toată treaba asta.

02. 'Eros' (2004 'The Hand Segment', Kar Wai Wong)
Miss Hua (Li Gong) este o respectabilă damă de companie care ajunge să se prostitueze pe străzi. Zhang (Chen Chang), un croitor priceput care-i face rochii de care alți bărbați o dezbracă.
ea se îmbolnăvește, iar, el, deși a iubit-o tot timpul, a fost singurul bărbat care nu i-a cerut niciodată nimic.
povestea-i una tristă, iar personajele-s melancolice. am plasat-o pe locul 2 pentru că-l iubesc pe regizor de când am descoperit "in the mood for love".
deși este o scenă non-sexuală, ea abundă de erotism și emoție.
jocurile camerei, personajele și muzica se îmbină perfect pentru a crea o scenă de dragoste sublimă.
el o vizitează pentru ultima dată, ea este bolnavă, el vrea s-o sărute. ea nu-i dă voie, boala ei este contagioasă. el o atinge stângaci și plânge.
dovadă pură a erotismului, scena este remarcabilă!

and the winner is... 'The End of the Affair' (1999, Neil Jordan)
Sarah (Julianne Moore) este căsătorită cu Henry Miles, un bărbat anost și plictisitor. în urmă cu doi ani ea a avut o relație pasageră cu nuvelistul Maurice Bendrix (Ralph Fiennes). acum se reîntâlnesc și în pragul celui de-al doilea război mondial, cei doi trăiesc o poveste de dragoste intensă.
scena memorabilă: după ce iau masa împreună la un restaurant, cu un preludiu care începe pe scări, cei doi fac dragoste pe canapeaua din casa ei, dincolo de strigătele soțului care tocmai intră pe ușă!
nu știu de ce, dar scena deloc romantică mi se pare sublimă...