by all evidence we are in the world to do nothing...

... spunea emil cioran.

aștept ziua în care, cu toții, ne vom conștientiza subconștientul.
vom vedea ce lucruri urâte se ascund acolo și ce frustrări nebănuite.
le vom lua și le vom modela una câte una.
le vom picta în roz, le vom orna cu petale și le vom presăra cu praf de stele.
ziua în care ne vom livra unii altora baxuri de bucurii și metri de zâmbete.
vom învăța cum să ne facem fiecare zi superextracalifragilistică.
și cum să ne iubim la unison.
vom examina cosmosul și vom aduce cu noi alte soiuri de zâmbete, altă rasă de fericire și alte specii de flori!
e atât de simplu... nu avem nevoie decât de-o pensulă.

i love cupcakes...

* 320 de pagini din “memoriile unei gheise” si cartea ma plictiseste mai rau ca la inceput (sper sa ma ajute nervii sa o termin)!
* “street kings” la movieplex si un afis nesimtit de mic pe care scria “in perioada 28 aprilie – 1 mai practicam tarife de weekend”. anyway… pe langa un keanu reeves al carui sex-appeal urca direct proportional cu varsta (damn! he’s so fuckin’ HOT!), un scenariu cliseeic si un film teribil de plictisitor.
* 2 cazuri media ce mi-au provocat fiori pe sira spinarii: josef fritzl, austriacul de 74 de ani care si-a tinut fiica sechestrata in pivnita si a violat-o timp de 24 de ani (si cu care a avut si 7 copii pe deasupra) si baietelul de 11 ani din calarashi care si-a injunghiat vecina de doar 3 anishori, dupa care a lasat-o sa moara inecata-n fecale!
* un concert stefan banica jr (whooooooaaaa… so less impressive). acum stiu de ce nu mi-a placut niciodata. abia astept 26 iulie si-un lenny kravitz in carne si oase, pe cotroceni!
* un Paste pe care – I swear – nu l-am simtit! Si un 1 mai care a fost?… chiar a fost? pe bune? hmmmmm… so quickly…
* un weekend la munte care a picat din diverse motive independente de mine...
* un film tare simpatic. recomandarea mea: “wristcutters” cu o coloana sonora plina de influentele russian punk-ului lui gogol bordello.
* nopti dubioase in care dorm mult si visez urat. operatiunea “cosmarul” reloaded!
* un grad de emotivitate mult mai ridicat decat in alte perioade inundate-n astenii de sezon
* constientizarea faptului ca fac alegeri aleatorii, nebazate pe un sentiment, dorintza sau aspiratzie anume… ci alegeri manate doar de convingerea ca daca ceva nu-si lasa amprenta pe mine, nu o lasa nicaieri, nicicand, nicicum…
* o desaga doldora de temeri (oarecum induse!!!), frustrari, suparari si impresia de haos general (in care – ciudat – ma complac! si pe care, in marea majoritate a cazurilor, il si produc)
* senzatia de oboseala de la greutatea demonilor pe care-i car in spate si care s-au strecurat peste tot... in piele, in par, pe sub unghii, dupa urechi...

wake up and smell the bullshit...

dupa vreo doua deziluzii si inca vreo trei dileme neelucidate, m-a traznit o pofta nebuna de a alerga dupa anumitzi oameni ca dupa puii carora urmeaza sa le tai gatul dupa ce-i prinzi!
nu mi-am negat niciodata lipsa de profesionalism in anumite situatii, dar nici nu am jucat ping-pong cu ea de dimineatza pana seara!
ce mi se pare de-a dreptul mitocanesc? oamenii care te pun in fatza faptului implinit. oamenii care se cred profesionisti pana-n maduva oaselor si pretind sa li se recunoasca meritele in conditiile in care umbla cu mish-mashuri mai des decat cu o geanta balenciaga, daca ar avea-o!
ce te costa sa fii fair? ce te costa sa fii corect in ideea in care ceri (la radul tau) sa fii tratat cu maxima corectitudine?
si mai jenant mi se pare atunci cand, dupa ce ai facut rahatul praf, nu ai coloana vertebrala sa-ti recunosti greselile! si o duci pana-n panzele albe cu argumente pe cat de elaborate si complicate, pe atat de neplauzibile, in sperantza ca cel in fatza caruia te "explici", va ceda si le va accepta!
prefer un om ingust la minte si cu principii rigide sau unul analfabet si ignorant decat un mish-mashist!
dohhh... a inceput jay leno!

the second valentine's day...

sau "kill cupidon"!

ma uit la emisunea "autor necunoscut" a lui cristian botez, minunadu-ma ca o mai baga cineva in seama pe lidia robu (una dintre cele mai slabe tentative de "mediumuri" de la noi... sau bioenergoterapeut... sau clarvazator... sau cum pana mea isi mai spune).

ea si alexandra badea ce mai faceau "furori" pe contrasens la 9595. (de vomitam numai cand le vedeam in pragul romexpo-ului)!
ma pashte o oboseala cronica si cateva nemultzumiri.
in ultimele doua zile am trebaluit cu o vaga tentativa de shooting cu marius bodochi, alina gheorghe si viviana (o mulatra superba)!
o reclama pentru niste bijuterii de lux (la 50 de milioane perechea de butoni, io zic ca-s de nepermis, dar... in sfarshit! fiecare cu perceptziile lui asupra evaluarii monetare)!!! (si cine naiba mai poarta butoni?)

vreo 3 drumuri cu minunatele costume de la dinasty (noroc cu alex, "the new guy" care mi-a fost de tare mare ajutor!), catziva nervi pentru o zi la casa vernescu... restul... tacere!

un iubit mega suparat ca nu ne-am vazut nici de valentine's day si nici in ziua de dupa. stupefiat si relativ neindreptazit pentru ca mi-a luat si un cadou pe care "nu-l mai pup", spune el!

dar... deh! noi sa fim sanatoshi!

dupa o baie fierbinte, un fervex si un masaj psihic (cu putzina norah jones), deja dorm!

iar vorbeste idioata asta de lidia robu! "inerenta" esti tu fata, cu mama ta si cu tot neamul tau! si insuportabila pe deasupra!

"nu cred ca cristian a fost rapit, dar a fost retzinut de cei care l-au luat!"

sa mori tu! :)) care-i diferentza?

ia citeste-mi si mie in radacina parului si vezi cand imi fac timp sa ma vopsesc, dna clarvazatoare!

bon... s-a terminat. mi-am linistit creierii!

dohhhhhh... da' ce promo imi aud urechiile?!

lui liviu varciu ii mai trebuia emisiune, ca in rest... au totzi! (haide mai cioranco, ce cautzi sa faci emisiune cu asta?!! n-ajunge ca ne asasineaza mircea radu de vreo 7 ani?)

nu mai suport antena asta! cred ca devin fan protv!

tre' sa-nchid televizorul!

cheers...

happy people are over rated!

c'mmon... m-am saturat de oameni prosti!
de oameni care au senzatia ca toata lumea e a lor doar daca bat din palme!

de tzaranime si nesimtzire! de ignorantza si insensibilitate!

pe ignoreeeeee! cu toata lumea!

bon... chiar daca ma apropii sa inchei inventarul cu "cate careva" (i really mean it), nu-s mai bizara decat ieri... sau alaltaieri sau luni!

din cauza tuturor "retarzilor" nu mai pot vorbi cu sinceritate despre mine... nu ma mai pot simti in largul meu: sa fac ce vreau sa fac si sa zic ce vreau sa zic.

nu mai vreau sa ma cenzurez!

si inevitabil luam distantze... si tot luam pana intr-o zi cand o sa ne lipim ecusoane unii altora in piept (ca sa ne recunoastem) si o sa comunicam prin post-it-uri lipite pe frigider!

"lucrurile care nu se spun, se-nghit!" (cum ar spune cineva)

fac ceva pe campania vodafone de rahat! aia... cu "lucururile care nu se spun, se pierd!"

se duc draq! orice incercare de comunicare se duce pe apa sambetei.

si ramanem pierduti ca niste pui de strutz cu capu' afara!

comunicarea nu-si mai are sensul!

that's the new year's big chapter: "inutilitatea comunicarii si lipsa de coerentza!!!"

... de la an la an devin mai bulversata, confuza si nauca (nu ca n-ar insemna toate 3 acelashi lucru).

timpul asta care le rezolva pe toate a cam lenevit!

mi-l si imaginez cum se uita la meci, bea bere, mananca semintze si ragaie ca un "bou"! si rade... si rade... si rade.... in timp ce oamenii asteapta ca el sa le rezolve pe toate!

timpul nu rezolva nimic, oameni buni !

reveniti-va! actionati! do something! nu mai lasatzi totul la voia intamplarii!

..............

ok... bine! am si eu defectele mele: sunt rea si capricioasa... si cateodata paranoica!

sunt speciala intr-un fel pe care-l detest si... cu toate astea vad zilnic oameni mai nefericti decat mine!
eram ieri intr-o dilema cu cineva care-mi spunea ca viseaza sa fie liber!

eu sustineam ca singurul meu vis este sa fiu fericita, sa nu mai stau sa-mi evaluez saptamanal cantitatea de nefericire (sa nu mai fac tot felul de medii, fractii si ecuatii).

interlocutorul meu imi spunea ca nu-si permite sa viseze sa fie fericit!
da' ce-are domle'? ce e domle' asa de intangibil la starea asta? sunt chiar asa de ridicola?

e trist sa nu mai crezi in lucruri bune... si sa ai senzatia ca ele se intampla doar in carti sau in scenarii de film!

o cisterna de nemultumiri si insatisfactii!

luate, bibilite, crescute la san, mangaiate, iubite si transformate-n frustrari!

................

si ca sa-mi testez nivelul de porniri paranoice, colerice si histrionice, mi-am facut un Personality Disorder Test !

iata cam ce mi-a iesit (stiam ca-s paranoica si narcisista dar... care-i treaba cu antisocial disorder??):

Disorder	Rating
Paranoid Disorder:	High
Schizoid Disorder:	Low
Schizotypal Disorder:	Low
Antisocial Disorder:	High
Borderline Disorder:	Low
Histrionic Disorder:	Low
Narcissistic Disorder:	High
Avoidant Disorder:	Low
Dependent Disorder:	Moderate
Obsessive-Compulsive Disorder:	Moderate
-- Personality Disorder Test - Take It! -- -- Personality Disorders --

me = pissed off... you = hated!

JOACĂ s.
1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţuitură, zbur-dare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânţ, zburdă.
2. v. amuzament.
JUCA, joc, vb. I.
1. Refl. A-şi petrece timpul amuzandu-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra.
2. Refl. Fig. A-şi bate joc, a nu da importanţa cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi.
- Tranz. (Rar) A-şi bate joc de cineva; a păcăli, a hărţui, a şicana.
- Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli.
3. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentaţie.
A JUCA, joc
1. tranz. A pune în joc respectând anumite reguli.
2. fig. A expune riscului.
3. fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite).
A SE JUCA, joc
1. A se deda unui joc.
2. fig. A manifesta lipsă de consideraţie; a nu lua în seamă gravitatea unei situaţii.
3. cu focul
- a se expune în mod imprudent unui pericol
- a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaţii.

... asta ca să mă conving că încă mai cunosc semnificația cuvântului "joacă", al cărui corescpondent în altă limbă, atât de dragă nouă... este "fun" (cuvânt care mai degrabă ar însemna "distracție", de aceea și atat de ușor de confundat cu "joacă")!

hey, don't honk... i'm criticizing myself in here! :)

Daca ar fi sa ma definesc printr-o singura virtute, n-as sti pe care sa o aleg. Insa, niciunul dintre “talentele” mele, fie ele multe sau putine… nu ar putea concura in ruptul capului cu cel mai mare defect al meu, cu pacatul meu primar si principal… pe care nu m-as sfii niciodata sa-l recunosc: sunt mandra. Sau poate ca, mai degraba as folosi termenul “trufasha”. Fara motiv si circumstantze sunt o persoana imposibil de mandra.
Atat de din-cale-afara si exagerat de mandra, incat acestei mici slabiciuni, ii datorez cea mai mare parte din puterea mea de a face anumite lucruri… pe care (in mod evident) altfel nu le-as face.
Cred si acum ca mandria se afla undeva la baza sau originea tariei si ambitiei mele si cateodata ma elibereaza de zbuciumuri “atat de interioare” precum vanitatea sau invidia, dar tot ea (mandria) mi-a adus cea mai mare parte dintre deceptii, necazuri, esecuri si proaste decizii.
Mereu am spus ca nu se poate sa existe durere mai cumplita decat cea incercata de o persoana mandra cazand.
Sau durere mai mare ca atunci (sau cel putin nu stiu eu) cand o astfel de persoana ajunge la concluzia ca deciziile ei “trufase” nu-i aduc nimic bun.
Evident, vorbesc la modul general, dar ma refer in special la mine.
Deocamdata, aici, ma aflu –EU – care astept mereu ceva mai mult de la mine si iau mereu decizii tinand cont de altii, dar cu o trufie de multe ori dezarmanta. Ce-i drept, taria de caracter in a lua decizii o am in sange. Doar am mandria sa ma ajute.

Dar apoi... stau precum batrana aia care-si asteapta in batatura iubitul soldat de care nu mai stie nimic 60 de ani, de pe vremea razboiului si se uita in zare asteptandu-l si intrebandu-se: “Cum ar fi fost daca….”
Umilita de propriile-mi decizii, ma laud cu faptul ca nu am regretat niciodata nimic din ceea ce am facut. Dar aici, lucrurile se bat cap in cap si se impletesc cumva paradoxal!
Ei bine… mda. Recunosc. Guilty as charge: de multe ori iau decizii stupide, si apoi ma gandesc la ce ar fi putut sa fie daca nu as fi luat o anumita decizie, insa in continuare nu regret nimic.
Intelege cineva ceva? Ca la mine e cam ambiguu…
Totusi, ideea trebuia sa fie mai simpla de-atat. M-am saturat sa despic firu-n patru, sa complic lucrurile si sa iau decizii care sa ma puna mereu intr-o "lumina buna"!
Asdar, m-am decis sa “concediez” trufia! O s-o reangajez doar atunci cand simt ca am nevoie de ea. In zile speciale!
O sa renunt si la zambetele pe care le afisez destul de des, alea mai false decat sarutul lui iuda si nu o sa mai strig cu buzele stranse si dintii incleshtati pana ma dor falcile si fara sa mi se clinteasca un singur muschi al fetzei.

Fac un pact cu mine insami: o sa fiu mai "EU"!

who will fit that perfectly in your arms??

Ok then! Incercam sa adorm aseara cu toate ca ma “bantuia” un gand crunt! Asadar iata-l! Totul e “for fun” si e momentul sa NU fiu luata in serios.
Orice asemanare cu persoane sau fapte reale este pur intamplatoare!
Totul este fictiune!
De pilda…. Bubbles (personajul meu fictiv) si tu - aveti un dialog! (la telefon, sa zicem!)
Tu: - Ai visat ceva aseara?
Bubbles: - Mmmmmmmmmmmmm?
Tu: - Nimic… te intrebam doar daca ai visat ceva aseara?
Bubbles: - Da! Te-am visat din nou….
Tu: - Adik, m-ai visat de mai multe ori?
Bubbles: - Da!
Tu: - Ei bine… si cum m-ai visat?
Bubbles: - Ei nah! Nu mai conteaza!
Tu; Ba conteaza!
Bubbles: Ba nu conteaza!
Tu: Pentru mine conteaza!
Bubbles: Pentru mine nu conteaza!
Tu: Da! Dar conteaza pentru mine!
Bubbles: Nu are importanta, daca nu conteaza pentru mine!
Evident, e una dintre discutiile alea interminabile care nu duc nicaieri!
Remember?
.....................................
Da mai… da.
Am nervi, sunt ofticata de-mi vine sa zgarii peretzii.
Sunt trista, merg trista, stau trista, dorm trista (doar cand mananc, mananc vesela) si inside sunt oarecum furioasa. Sunt extrem de furioasa.
Ma simt exact ca in povestea aia cu cainele rau, care se macina in interior.
Un porumbel se tot plimba de vreo 5 minute pe acoperisul blocului de vis-à-vis. Tot ce pot face este sa-l urmaresc pe geamul biroului…. si am atatea texte de scris. Fuck them!
Mi-am facut o obisnuinta din a scrie noaptea! Atunci e liniste! Yup… I’m a “night person”!
E luni. Ba nuuuuuuuuu…. E marti! Fuck! E marti!
Iar e tv-ul pe oprah! Iar fac astia vizionare!
Gotta' get back to work!
... suavemente sobre tu piel...

laugh, I nearly died...

i fuckin' hate weddings!
nu am ajuns nici la concertul muse...
evident!
mor de nervi... iar am fost la o nunta!
iar am ascultat tibi scobiola band si elena mandinga (sau cum naiba o cheama) in defavoarea lui matthew bellamy de la muse si a solistului de la suede care a cantat in deschidere...
imi vine sa ma zgarii pe fatza!
(dar n-o s-o fac, i'm too pretty!)
whateverrrrrrrrr!!!
review-ul saptamanii (in conformitate cu legile lui murphy):
1. nu te imbraca niciodata in alb sau bej in luna octombrie, sigur va ploua!
2. majoritatea oamenilor actioneaza doar din rautate... :) mala education!
3. daca stai in statie, asteptandu-l pe 335, exista toate sansele sa vina numai 331!
4. nu da muzica la maxim chiar daca esti singura acasa si este sambata seara, se va gasi un dobitoc (al meu e de la 8) care sa iti faca reclamatie!
5. atunci cand faci reclama mascata la elita selected, intr-un material dintr-o emisie, asigura-te macar ca ti-a iesit vreo shpaga, ca amenda oricum o iei!
6. cand vine una dintre formatiile pe care le adori, in romania (vezi: the rolling stones, muse etc), cu sigurantza se va gasi vreun "cretin" care sa se insoare exact in ziua concertului si de la nunta caruia nu ai cum sa lipsesti!
7. nicio cafea nu se compara cu o ora de somn in plus...
8. cateodata regret ca n-am coaie... (de luat ad literam)!!!
9. think 100 times before u push the button!
10. m-am lecuit - mananc in continuare de la Mac.... ei bine! lui chiar nu-i pot rezista!
11. toate drumurile duc in baneasa! indubitabil!
12. unii regizori de platou sunt chiar stupizi! "a ajuns Laura Stoica?" :))
13. cand ajungi acasa dupa 12 noaptea si ai vezica plina si nu-ti merge interfonul si ai tai dorm... sunt 100% sanse sa-ti fi uitat cheile pe undeva, pe birou!
14. vreau sa fac bungee-jumping!
15. nu comanda niciodata de la wu xing daca leshini de foame!
16. urasc tzantzarii with all my heart!
17. pe bune... chiar vreau sa fac bungee-jumping!
18. daca a doua zi trebuie sa te trezesti la 7, fii sigura ca o sa te ia somnul la 4-5 dimineatza!
19. la ora la care pleci tu, 41 e mereu aglomerat!
20. bai... intr-o zi chiar o sa fac bungee-jumping!
Si, cum spunea cineva de curand, "miserupismul" e pentru mine o virtute.
Nu poti fi impacata cu tine insati:
1) in "frumoasa" si "a tuturor posibilitatilor" dulce Romanie!
2) intr-o lume in care 90% dintre barbati "e" porci!
3) intr-o tzara in care n-o sa concerteze niciodata Lenny Kravitz!
4) intr-o lume in care ne "cladim" fericirea pe nefericirea altora!
5) intr-o societate de cacat, in general!
Cheers!

somebody slap me !

Cateodata tind sa nu vad situatia suficient de clar… si ajung la concluzia ca de cele mai multe ori oamenii nu sunt ceea ce par a fi!Ca de cele mai multe ori in spatele unui nimic… este (stupoare!!!) chiar nimic! Ca lumea e prea mica! Ca nu mai am aer... si ca ma sufoc… (fuck!!! iar am tzantzari! hate them with all my heart!)

Dar... revin!

Maine e luni. O iau de la capat! Stiu deja! Ipod... the cranberries, u2 sau the cure. Oamenii pe care o sa-i privesc in drumul spre baneasa cu aceeasi sila si lehamite ca si pana acum! Aceleasi fetze purpurii!Cateodata am senzatia ca se holbeaza insistent si parca vad prin mine! Ei prin mine si eu prin ei! Imi vine sa zbier cat ma tin plamanii: "hey, i'm out of control!". Well.... im' not! Am I? Everything freaks me out... lately!!

Oricum, daca as face-o, pun pariu ca nu ar sesiza nimeni! Sunt cu totzii injectatzi cu "everyday shity things". Fantomaticii de ei! Rutiantzii de ei!

Problema cea mai grava este ca m-am pierdut printre ei si nu ma mai gasesc! Ok... m-am dat singura in urmarire generala! Daca ma vedetzi pe undeva...va rogggg, contactati-ma! Sau luati-ma de-o aripa si aducetzi-ma (cu fortza!) inapoi!

As vrea sa fac ceva iesit din comun! Ceva care sa-i trezeasca pe totzi la realitate! Dar... daca ralph - care s-a aruncat de la balconul profesoarei n-a reusit, daca biletul "dubios de castigator" (si e vorba de 10 milioane de euro) din calarashi n-a reusit, daca demisia lui rednic de la dinamo n-a reusit, daca incalzirea globala nu reuseste! Cum naiba sa o fac eu? Sunt atat de mica!Suntem o tzara de neclintitzi! Ne-am topi cu totzii si n-am simti! Ne-am stropi cu acid sulfuric si am merge la fel de preocupatzi cu ale noastre catre munca! Ne-am deshidrata incet si tot ce am gasi de facut ar fi sa ne povestim ce-am aflat despre popeasca de la 2 care umbla cu baiatu' lu' gogu de pe semintzelor! Si asta... in timp ce ne-am deshidrata incetul cu incetul!

Nu ma mai intereseaza de nimeni si de nimic! Cu atat mai mult de restul! Vreau totul sau nimic!Dap... egoista din mine imi spune ca mie mi se cuvine totul! Dar ce fac eu ca sa merit?! Nimic... Stau si astept sa mi se cuvina! Nici macar nu cer ceea ce cred ca mi se cuvine!

Mintea mea e brambura (as in "umbla creanga"). A luat-o razna! Nu mai vrea sa ma asculte! Ma ignora de-a dreptul! She's a bitch! Ma inec in melancolie. Imi curge prin vene si mi-a ajuns undeva in glezne. Am picioarele grele! Si tot alerg, iar membrele nu ma mai tin de nicio culoare! Dar, o sa ma odihnesc si ma intremez, clar...

I will never be the woman with the perfect hair, who can wear white and not spill on it...

Cineva m-a intrebat ieri daca sunt fericita?

As fi vrut sa-i cer definitia fericirii ca sa stiu daca am simtit-o vreodata, dar mi-era o lehamite... iar persoana nu merita efortul...

Cik sa ai un job decent, o relatie serioasa, o coloana vertebrala, o constiinta si un psihic sanatos... =)) Si cine-ti garanteaza normalitatea?

Le am pe toate - fir-ar sa fie... cine spune ca doar asa te simti implinit? E un mare bullshit... e de cacat sa stai sa scrii la scenarii toata ziua (bine ca am scapat de filmari si montaj, ca visam noaptea numai frame-uri).

E de cacat sa vii seara acasa rupta de oboseala si sa nu mai ai timp nici de-o carte sau un film bun.

E de rahat sa nu mai iesi prin cluburi decat odata la 3 luni si atunci sa te simti ca o cartita in lumina farurilor...

E de rahat sa nu mai ai timp sa-ti vezi prietenii si sa pierzi toate contactele... sa mai vezi o piesa de teatru odata pe stagiune!!!

Ceasul biologic ticaie (tic-tac... tic-tac)…

E de rahat sa porti discutii interminabile cu iubitul tau si el sa nu te inteleaga ("cine draq te-a pus sa iti iei un job ca asta?... "tu ti-ai ales-o, nu e vina mea.... " "dar chiar nu puteai sa-ti faci si tu timp sa ma suni?") si rad isteric... si iar rad, pt ca m-am saturat sa stiu ce ma asteapta maine.

E de cacat ca totul e atat de previzibil.

Mi-e dor de vremea cand jucam sotronul si ma striga mama la 8 in casa si ma forta sa mananc supa de legume.

Mi-e dor de vremea cand ascultam Bon Jovi si Nirvana si scrijeleam cu pixul versurile lor pe banca din clasa... de vremea cand avem peretii dormitorului plini cu postere cu Johnny Deep... de momentele cand ma punea tata sa ascult Beethoven si Mozart la pick-up.

De vremea cand i-a chemat diriginta pe-ai mei la scoala pentru ca-mi decolorasem parul...

De vremea cand la intrebarea "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" raspundeam : "Marilyn Monroe"... Ei bine, n-am reusit... :)) Sunt tot Mirela (noroc cu frati'miu care viseaza sa fie Pablo Eskobar - macar el sa-si indeplineasca visul. Bafta Iuly!).

Tare mi-e dor de duminicile in care ne ducea tata la cinematograful Doina sa vedem "Craiasa Zapezii"... si de atunci cand ma dadeam in "gargarite" in Oraselul Copiilor.

De guma de mestecat Turbo si Minti, de puzzle-uri, povesti ascultate la casetofon si diafilme...

Atunci nu tipa nimic in mine.

Acum... urla!

Acum totul imi pare un kitsch... ca un tablou prost pictat.

Daca asta aduce maturizarea, atunci vreau sa fiu din nou copil...

Dar ma schimb... ma schimb mereu.. in fiecare zi si in fiecare clipa. Pentru ca fiecare emotie prin care trec ma metamorfozeaza. As vrea sa am o telecomanda universala si sa apas pe "still" ca sa respir eu tot aerul... doar eu, fara nimeni altcineva.

M-am saturat de oameni urati pe dinauntru.

Ma cac in ea de karma si in el de destin...

Cine ma cunoaste mai bine, ma intelege. Ador oamenii sinceri si ii caut pretutindeni. Insa, ii gasesc foarte rar.

Fiintele exceptionale au devenit atat de banale incat intalnirea cu o persoana banala a devenit ceva exceptional. Acum, toti vor sa treaca drept firi complicate, drept sceptici.

Acesti oameni ma amuza o clipa, insa, dupa primele paradoxuri nu-i mai pot suferi.

Scepticismul imi pare ca o naivitate mascata, ca un alibi al ignorantei si mi-e penibil ca saracia in frac.

Iubesc oamenii simpli si primitivi, cei care sunt convinsi ca aud glasul marii in scobiturile scoicilor.

Nu pot suferi tinerele fete (de varsta mea, majoritatea)... pentru ca toate pozeaza... toate au un suflet in spirala, un interior ca un labirint si tragica nefericire de a fi neintelese... niste gasculite.

M-am saturat de toti... de ruta "militari-baneasa" si troleul 41.

De "fetele de mall", de silicoane si botox, de mersul in fitze prin plaza si terasele din herastrau, de ghiuluri Versace si lanturi de aur de 800 de grame scoase peste helanca...

De masini luxoase si manele la maxim (ma ofer sa ard mormanul de cd-uri in piazta constitutiei in fatza opiniei publice), de pick-up lineurile ingenioase de genul: “papusha, te cunosc de undeva?”.

De tot ceea ce inseamna “disturbarea linistii si esteticii publice”.

De nunti, de botezuri, de zile de nastere, de sarbatori, de craciun si colinde... de bomboane de pom. Fuck Valentine's Day!!!

M-am saturat de aglomeratie si de trezitul de dimineata. Daca ma trezesc mai devreme de 9.30 -by the way... exista alte ore sub 9?- sunt zombie si sincera sa fiu, nu vreau sa-mi dereglez metabolismul... este eficace si tin prea mult la el. Traiasca cel care a inventat cafeaua!

M-am saturat de pensionarii care circula cu ratb-ul.... De ce naiba circula pe strazi ziua in amiaza mare? Se mai mira de ce fac insolatii si ii vezi pe la "stirile de la ora 5" lesinati pe strazi? Sau gasiti paralizati de frig si inghetati prin cine stie ce parc sau statie de autobuz. De boschetari si cersetori…

M-am saturat de vecinii care au un desfasurator cu toate persoanele care imi suna la usha (m-am saturat sa imi risipesc orbitul pe vizoarele lor).

M-am saturat de sefi, ierarhii, clase sociale si alte rahaturi dintr-astea (sa dispara! chiar daca asta ar insemna un haos total… eu imi asum riscul).

M-am saturat sa ma duc in fiecare vara in Mamaia si sa nu am niciodata bani de Ibiza (oricate salarii as strange).

M-am saturat de Becali, Columbeanu, Zavoranu, Prigoana, Bahmuteanu… De ceasuri, ore, minute si timp…

M-am saturat sa trebuiasca sa ma imbrac si sa ma port decent si moral (asa cum percepe lumea, nu cum percep eu)… sa ne uitam chioras unii la altii…

M-am saturat de badarani, tzarani, needucati, analfabeti…

De buzz-uri, audibles si emoticons…

M-am saturat de iarna, frig, ploaie, geaca, ghete, manushi, fulare.

De Mos Craciun… niciodata nu am inteles ce poate fi "cool" la un burtos cu nas rosu (de zici ca-i beat mai tot timpul), care circula cu o sanie trasa de niste reni si intra pe horn (eu nici nu am asa ceva... deci chiar nu stiu pe unde intra!!!) si care oricum nu are gusturi la imbracaminte.... am o colectie de pulovere tare nasoale de la el! nici nu m-as fi asteptat sa fie vreo "fashion victim" avand in vedere ca tinuta lui de dinamovist lasa de dorit.

Da… risc sa devin utopista! Cand se vor intampla toate astea, voi fi si eu fericita!!! Am nevoie de o schimbare...
Ei bine, iata ca acum stiu si raspunsul la intrebare... NU... NU SUNT FERICITA! =))
"Tragedia acestei lumi este ca nimeni nu este fericit, lipit intr-un timp al durerii sau al bucuriei" Einstein

(entry for 07 december 2006) Cheers!