Mă bucur să fiu prima (în lumea aceasta mare a internetului) care face o recenzie despre piesa "39 de trepte", care se joacă în fiecare duminică la Nottara.
Adaptare după pelicula "39 steps" (a lui Alfred Hitchcock din 1935), la rândul ei ecranizare a cărții "The Thirty-Nine Steps" (a scriitorului englez John Buchan, din 1915), piesa mi s-a părut excepțională.
Nu ea în sine (ca subiect) cât ea ca și transpunere, adaptare, regie, scenografie.
Ai senzația că privești o parodie realizată în paramentrii umorului britanic cu un puternic iz românesc.
Petre Bokor (regizorul) și Nina Brumușilă (scenografa) au făcut o treabă minunată folosindu-se de măiestria literară a lui Buchan, dar și inspirându-se din geniul creator al lui Hitchcock. Cu toate acestea, piesa nu transpune mecanic situațiile din sursa literară și nici cele din sursa cinematografică. Totul este filtrat prin rigorile limbajului pur românesc: "hai să spălăm putina", "te-a dus cu preșul", "te-a tras cu sania" sau replica de final a lui Mr. Memory: "un fleac, m-au ciuruit!". Echipa Nottara reușește cu succes să dea unei structuri polițiste precise, un suflu comic și o nouă strălucire. Tocmai pentru că totul este luminat altfel.
Coloana sonoră este sublimă, suntele (trenul, telefonul, păsărelele, motorul mașinii) sunt toate la locul lor și atunci când nu sunt, se întâmplă asta pentru un efect comic extrem de bine studiat și pregătit.
Cei patru protagoniști ai piesei își interpretează rolurile cu stoicism (gândiți-vă că piesa are peste 10,12 personaje). Fiecare interpretează cel puțin 3 roluri (la un anumit moment, în același cadru) prin schimbarea unui trench și-a unei pălării. Să vedeți un dialog dramatic între un singur personaj.
Este o fază extrem de amuzantă (la finalul piesei), când cele patru personaje sunt implicate într-o scenă intensă cu amenințări și împușcături, iar, de după cortină, apare o mână cu un pistol (al cincilea personaj). Atunci, unul dintre actori își întrerupe replica, se uită către ceilalți trei și spune: "Nu eram patru în piesa asta?" și încep să se numere.
Ei bine, acest efect de parodie autentică se păstrează pe parcusrul întregii piese, iar atunci când unul dintre detectivi se încurcă, celălalt îl ceartă pe "distrat", îi aduce scenariul ca să-i demonstreze că a greșit replica și îi dă cu scriptul în cap.
Nu mai vorbesc de mimă și pantomimă, prezente pretutindeni: să vedeți cum sare Mr. Hannay pe o fereastră, când fereastra nu este încorporată-n zid, ci o ține cineva cu mâna. Sau când Mr. Richard Hannay sare din trenul în mers și se cațără deasupra (în condițiile în care trenul nu există). Butaforia este un element cheie, care stârnește rafale de râs copios: paharul cu whisky, cel cu lapte sau sandwich-urile.
Mersul cu trenul, când Richard și ceilalți vecini de compartiment se bălăngăne la sincron sau fazele de slow-motion și schimbarea unghiurilor din care vedem camera în care se află personajele (prin mutarea unei uși pe role). Toate sunt magnifice.
Și pentru asta, regia și mișcarea scenică au 10+.
Scenografia, muzica, jocul actorilor, jocul de lumini și sunete, regia, sunt, fiecare în parte, aidoma unor instrumente muzicale. Fiecare actor îşi interpretează partitura fără ezitare, fără eroare (la dublu, chiar triplu rol), iar întregul creează senzaţia unei perfecte armonizări. Intriga este cu măiestrie condusă. In ţesătura unor conflicte de interese, personajele se descoperă, se conturează, se definesc sau se întâlnesc întâmplător. Se caută, se confruntă, se urmăresc, se elimină sau sunt eliminate. Însă, totul este perfect logic, deşi, de cele mai multe ori, imprevizibil.
Timpul și spațiul dau mereu senzaţia de situaţii limită, de capcane, toate transpuse parcă într-o mie de decoruri aflate în același decor. Precum în filmele lui Hitchcock, toate resorturile, componentele și mecanismele acestui miraculos sistem sunt imprevizibile și neprevăzute, însă într-un sens logic, straniu și misterios.
Iată cum cinci femei total diferite (ca noi) au găsit piesa autentică și extrem de șarmantă. Bine... nici măcar la final (după două ore) nu aflii care este secretul celor 39 de trepte, dar parcă nici nu-ți mai pasă, la cât de copioasă a fost piesa.
Merită văzută, indubitabil. Se mai joacă și pe 29 ianuarie.
"Athletes Calendar 2010"
Mr. Februarie
Mr. Martie
Mr. Aprilie
Mr. Mai
Mr. Iunie
Mr. Iulie
Mr. August
Mr. Septembrie
Mr. Octombrie
Mr. Noiembrie
Mr. Decembrie
