"spațiu privat", elena vlădăreanu

mi-a ajuns între degețele cartea cu poeme a Elenei Vlădăreanu, "Spațiu Privat" (lansată de curând în cadrul Târgului Gaudeamus).

Tentată inițial s-o reneg, din pricina primului poem "Spațiu vital", extrem de simplist, negativist și comun în exprimare, mi-am făcut ceva curaj să trec mai departe de "Orgasm" și "Saturday" și... brusc m-a prins. De tot.

Pe lângă poeme, cartea cuprinde 33 de desene făcute de Dan Perjovschi, un tip extraordinar. Deși chestia asta cu desenele este prea puțin folosită la noi, trebuie să admit că prinde tare bine. Dacă ați citit volumul “Dragostea e un câine venit din iad”, al lui Bukowski, sigur ați văzut și desenele lui Gorzo. Ei bine, Gorzo e mic copil pe lângă ce face Perjovschi.

Mi-au plăcut sloganele de la începutul cărții:
- "într-un anume sens nu exiști: ești ceea ce alții decid că ești, ești doar ceea ce pari a fi." (julian barnes, ambuteiaj la palatul buckingham)
- "there is shit in yout meat" (fast food nation)

Dacă stai să o privești în ansamblu, cartea este o lectură minimalistă, unde mai pui că Elena este o autoare teribilistă de doar 28 de ani (și atunci realizezi de ce-i totul așa).

Statistica ei este genială:
"eu am 27 de ani, 1,57 m, 55 kg. el are 29 de ani, 1,70 m, 65 kg. o să murim amândoi la 71,80 de ani. dar avem 9 șanse din 100 să murim anual până atunci, el din cauza tutunului, eu din cauza cancerului la sân."
"suntem căsătoriți în proporție de 8,8%"
"eu folosesc de cinci ori mai puține deodorante decât englezoaicele, de trei ori mai puține decât nemțoaicele, de două ori mai puține decat unguroaicele. fac sex de 2,5 ori pe săptămână. el, de 4,08 ori."
"avem 0,009 copii. 75 de procente din ei sunt apă".
Te întrebi, tu când ți-ai calculat ultima oară existența în statistici??

Mi-au plăcut:
- "Give me cancer!" (are o forță aparte),
- "I am a stranger to you as you are to yourself"
("în timp ce tu citești asta, eu scot pistolul și mi-l îndrept spre frunte. fața mea e alcătuită acum din două bucăți perfect simetrice. cele două simetrii se întâlnesc în gaura de mărimea unei monede, care nu este altceva decât urma lăsată pe pielea frunții de țeava pistolului...)
- "Fat"
- "Eating Myself"
- "Soya"
- "I'm not a plastic bag" (foarte tare)
"Vânzătoarea de la supermarket mă privește chiorâș de câte ori îi spun să nu-mi dea pungă.
Nu vreau pungă.
Încerc să o spun cât mai blând cu putință, nu cumva să se simtă jignită.
O spun încercând să zâmbesc sau prefăcându-mă că ăsta este cel mai firesc lucru din lume.
Nu vreau pungă.
Nu-mi iese.
Vreau să fiu ECO și nu-mi iese.
Vânzătoarea îmi îndeasă fileul de cod pane, salata energetică și cele 200 g de măsline naturale într-o pungă albă cu roșu
În care aș putea să-mi vâr capul și să-i înnod toartele în jurul gâtului
În care cei 0.009 copii ai noștri ar putea muri asfixiați
Care, în cel mai fericit caz, călătorește spre oceanul pacific unde se adaugă insulei de plastic.
Contribui zilnic cu cel puțin o pungă la distrugerea planetei.
Toată lumea știe că înainte de revoluție în România nu exista ecologie, la fel cum nu existau homosexuali și nici sida.
Viața mea este plină de pungi de plastic, de tone de hârtie, peturi, sticle, ordonate de-a lungul a doar 20 de ani.
Ce fac cu ele? Unde este colțul meu verde? Cât la sută din viața mea este limpede și bio?
Visez la un mod de viață cât mai ecologic.
Nu fumez, nu merg cu liftul, mi-am luat bicicletă.
Când mă spăl pe dinți închid robinetul."

Și încă una, care mi-a provocat repulsie, dar, chiar și așa, mi-a plăcut, "Imaginea mea nu corespunde":
"Vine celulita, își înfige mâinile în ciuful meu și mă dă cu capul de oglindă.
Celulita: "când ai de gând să-ți faci abonament la sala?
Celutita (umblând cu un deget gros pe coapsele mele): "Coajă de portocală! Vergeturi! Pune mâna și vomită! Bagă-ți dracului degetul pe gât și vomită!"
Ușa se dă de perete și intră colăcelul de grăsime, coșurile și punctele negre, cearcănele, cele 5 kile în plus, sebumul, părul de pe picioare, de la subraț și din zona inghinală, spâncenele și firele de mustață, balonările și, în sfârșit, sindromul colonului iritabil..."
Superbă imagine, nu? :) Mai ales ca Mr. Colăcel de grăsime apare și-i dă DVD-ul "Cum să fii sexy, între știință și artă"... Imaginați-vă!

Cumva, cartea asta e perfectă, mai ales că-ți ia maxim 35-40 de minute să o citești. Îți provoacă bucurie și extaz, îți pune semne de întrebare și-ți creează opreliști, te manipulează și-ți dă stări negativiste. Ca apoi să te întoarcă iar la realitate.