cuiva chiar i-a venit Moș Nicolae (așa cum trebuia) pe 6 decembrie, la orele 00:00!știu, la prima vedere, ar părea teribil de stupid, chiar și pentru mine, cea căreia nimic din ceea ce fac, nu i se pare stupid!
încerc să mă calmez cu un ceai de mentă, însă fumeg și lăcrimez de nervi!
seara a început simplu și vesel, ca de fiecare dată când ies cu fetele! o brioșă și-un ceai la starbukcs și-apoi un film la movieplex, o comedie... ceva că (deh!) suntem fete.
țin să menționez că nimic nu valorează mai mult decât HTC-ul meu, pe care, de când îl posed, îl conserv mai dedicat și eficient decât propriul meu ten.
adorm cu el în ureche (ascultând muzica), parcurgem împreună toate drumurile cu metroul, îmi transferă toate fișierele importante dintr-un loc în altul, are o valoare sentimentală inestimabilă (am prostul obicei de-a mă atașa emoțional de tehnologie), și cel mai important... are 500 de numere de telefon (pe care nu știu dacă le voi mai recupera vreodată)!
unde mai pui că îl el se află câteva mesaje salvate cu seria, numărul și CNP-ul cărții mele de indentitate (căci, fir-ar sa fie, nu le pot reține!)... plus numărul contului bancar și toate datele mele personale. alte câteva mesaje cu date și mențiuni importante.
așadar. la orele 12 (noaptea, fără puțin) ieșim de la "Couples Retreat" și mergem la toaletă, toate-un zumzet infernal.
două intră să-și facă nevoile fiziologice, trei râmân lângă uscător. eu, ca de obicei, intru cu telefonul (NU... nu știu de ce!). îl așez pe caseta în care se află hârtia igienică și vorbesc, nico de dincolo - ascultă, cele trei de afară - râd! ies, mă spăl pe mâini, îmi iau geanta de la madă și plec.
Știu, ați spune "dar... stai, tu nu ai folosit hârtie igienică, căci el era desupra și l-ai fi văzut!"
"of course, i did!" aș răspunde, însă de la o vreme , pare-se că nu mai pot face două lucruri în același timp: să gândesc și să vorbesc!
ajung acasă, am o discuție cu dl Stanciu, când... îmi pică fisa! "Dar telefonul meu unde este??"
ca-ntr-un scenariu dinainte știut sun pe el și este închis. îl isterizez pe bietul Stanciu "haide până-n plaza, poate s-a descărcat și s-a închis. Who knows?"
mergem. bodyguardul îmi spune că malul e închis, îi istorisesc tărășenia și el - râzând - cere voie (prin stație) să mă lase să urc.
urc. acolo, alt agent de pază, altă discuție, altă privire ușor descifrabilă, la modul "ia uite-o și pe idioata asta, cum naiba să uite telefonul în toaletă??!?"
îmi dă voie să trec, intru acolo și nimic. evident!
simt că disper și încă îi simt colțurile rigide în palme!
caut în fiecare toaletă (nu știu de ce!)
nimic.
doar hârtie igienică găurită de tocuri, aruncată pe jos.
îmi dau lacrimile și realizez că l-am pierdut definitiv. cobor și cer voie să vorbesc cu cineva din personal, mă îndrumă către "obiecte pierdute".
"acum cât timp credeți că l-ați uitat?" mă întreabă domnișoara de acolo.
"aproximativ o oră!"
"îmi pare rău, dar nu s-a raportat nimic! de obicei se raportează chestii pierdute prin sală sau prin toalete!"
îmi vine să râd. ea îmi spune că-i pare rău. eu o privesc descurajată și mă uit la Stanciu care-mi zice: "e doar un telefon!"
"NU.... nu e doar un telefon" și nu știu cum să-l fac să înțeleagă. sunt sentimente, este o relație, sunt oameni, e o afecțiune!
și nu exagerez cu nimic! pot doar să sper că voi recupera numărul pe care-l am de mai bine de 10 ani.
așadar, umil și lipsită de orice brumă de speranță lansez o campanie. Sunt dipusă să ofer orice recompensă celei (evident, căci era toaleta femeilor) care mi-l poate înapoia. am 500 de numere de telefon pe care nu le am stocate nicăieri altundeva și niște fișiere extrem de importante.
semnalmente:
- HTC Touch Diamond
- negru, într-o husă din piele neagră
- stare impecabilă
- o mică atârnătoare, un "good luck charm" pe post de bijuterie, o păpușică japoneză "momiji" în miniatură ("lucky", as in păpușa aducătoare de noroc)
- un playlist complet cu: adriana calcanhotto, lhasa de sela, yael naim, red hot chili peppers, morcheeba, texas, hooverphonic, depeche mode, lenny kravitz, madonna, coldplay, gorillaz, linkin' park, keane, eskobar, muse, U2, the cure, katie melua, norah jones, incubus, inxs, the cranberries, guano apes, adele, imogen heap, michael jackson, laura marling, leslie feist, sting, sia furler, ray lamontagne, damien rice, seal, moby și radiohead.
- tonuri de apel: Koop și "Koop Island Blues" - ca ton de apel pentru numele Stanciu și "Whatcha Say", Jason Derulo featuring Imogen Heap, ca ton de apel general!
- ultimul număr apelat: Stanciu
- wallpaper: un hugh jackman unsuros!
- poze: extrem de multe cu pectorali și băieți de fitness.
- ultima adresă de e-mail folosită: mirellutza2000!
așadar, dacă se întâmplă să dați din întâmplare peste acest post, poate reușiți să-mi ușurați lansarea mesajului către cei sau cele care se simt un fel de Ebenezer Scrooge în preajma Crăciunului!
mulțumesc anticipat!
o umilă bloggăriță împrăștiată, cu lacrimile până-n barbă, care-ar fi preferat să piardă un deget și cizmele de la kaloni!
6 comentarii on "pierdut HTC, ofer recompensa..."
Uff ce rău mi-a părut că l-ai pierdut. Chiar m-am întristat aseară!
Şi eu mi-am pierdut telefonul şi ştiu cum e!
Numărul îl recuperezi nu e problemă. Dar să blochezi cartela.Totuşi aia cu CNP şi datele contului nu-mi sună deloc bine. Te rog închide contul ăla cât mai urgent. Şi deschide altul.Chiar dacă nu ai bani în el acum. Nu înteleg de ce ti-ai scris tu datele alea. Furtul de identitate se practica si e cea mai nasoală chestie ce ţi se poate întâmpla. Îmi pare rău tare.
Oricum dacă eşti demult în reţea sunt oferte foarte bune în perioada asta. Eu mi-am luat un telefon cu 4 lei pe puncte de fidelitate. Sau poti pur si simplu sa iei un telefon la reducere si sa prelungesti abonamentul.
Hai nu fi tristă! Îţi ţin pumnii să rezolvi cumva cât mai repede.
așa-mi trebuie!
o să-mi creez o etichetă specială pe blog, pe care-o voi nunmi "prostia se plătește"... aș avea ceva posturi de introdus acolo!
faza e că nu vreau alt telefon, îl vreau tot p-ăsta. sunt extrem de îndrăgostută de el!
... ce minunat ar fi fost să-l găsească una ca tine. pun pariu că l-ai fi dus la "obiecte pierdute"!
Nu cred că mă ducea capul să-l duc la obiecte pierdute!
Mă ocupam eu de restituire. Sunam
în agendă şi te găseam eu cumva.
Îmi pare rău că l-ai pierdut. Din păcate faptul că a fost repede închis e un indiciu îngrijorător. Aşa am păţit şi eu, am dat prin staţie, nimic. Sunt sigură că l-a luat taximetristul. Al meu nu era însă un telefon prea scump dar ce era în el era mai valoros.
Ştiu cum te simţi. Fără telefon. Fără identitate. Şi îmi pare rău că asociezi ziua de Sfântul Nicolae cu acest eveniment nefericit!
știi ce nu înțeleg eu? cum îți poți însuși un lucru amprentat. un lucru care poarta evidențele și o parte din viața altei persoane? mie mi-ar tremura mâna pe el.
și cu siguranță aș suna la ultima persoană apelată de fostul posesor pentru a încerca să i-l înapoiez.
știu că sună fantastic, însă n-aș putea păstra un lucru cu amprenta altcuiva.
și dacă aș fi văzut atâtea lucruri importante în el, cu siguranță n-aș fi stat pe gânduri nicio clipită!
dar suntem noi... și mai sunt ei!
vorbeam ieri cu prietena mea, lore și-i povesteam că mă simt dezbracată, dezgolită și violată. mi-a zis că-s termeni prea duri. dar exact așa mă simt! o persoană pe care nici măcar nu o cunosc scormonește pe sub pielea mea fără jenă! iar eu nu am ce să fac...
Mire
anonimul sunt eu...nu stiu de ce nu a aparut numele...ti-ai mai revenit?
Ohoooooo, da! Am fost astăzi la vodafone și mi-am recuperat numărul (fără agendă, evident!) și-acum mă pregătesc să-mi achiziționez un iphone! :)
Însă dacă voi vedea vreodată la cineva un HTC diamond, care pare câtuși de puțin să fi fost al meu, o să fac acea persoană să danseze cu lupii mai ceva ca dl kevin costner!
Trimiteţi un comentariu