pierdut HTC, ofer recompensa...

cuiva chiar i-a venit Moș Nicolae (așa cum trebuia) pe 6 decembrie, la orele 00:00!
știu, la prima vedere, ar părea teribil de stupid, chiar și pentru mine, cea căreia nimic din ceea ce fac, nu i se pare stupid!

încerc să mă calmez cu un ceai de mentă, însă fumeg și lăcrimez de nervi!
seara a început simplu și vesel, ca de fiecare dată când ies cu fetele! o brioșă și-un ceai la starbukcs și-apoi un film la movieplex, o comedie... ceva că (deh!) suntem fete.

țin să menționez că nimic nu valorează mai mult decât HTC-ul meu, pe care, de când îl posed, îl conserv mai dedicat și eficient decât propriul meu ten.
adorm cu el în ureche (ascultând muzica), parcurgem împreună toate drumurile cu metroul, îmi transferă toate fișierele importante dintr-un loc în altul, are o valoare sentimentală inestimabilă (am prostul obicei de-a mă atașa emoțional de tehnologie), și cel mai important... are 500 de numere de telefon (pe care nu știu dacă le voi mai recupera vreodată)!
unde mai pui că îl el se află câteva mesaje salvate cu seria, numărul și CNP-ul cărții mele de indentitate (căci, fir-ar sa fie, nu le pot reține!)... plus numărul contului bancar și toate datele mele personale. alte câteva mesaje cu date și mențiuni importante.

așadar. la orele 12 (noaptea, fără puțin) ieșim de la "Couples Retreat" și mergem la toaletă, toate-un zumzet infernal.
două intră să-și facă nevoile fiziologice, trei râmân lângă uscător. eu, ca de obicei, intru cu telefonul (NU... nu știu de ce!). îl așez pe caseta în care se află hârtia igienică și vorbesc, nico de dincolo - ascultă, cele trei de afară - râd! ies, mă spăl pe mâini, îmi iau geanta de la madă și plec.
Știu, ați spune "dar... stai, tu nu ai folosit hârtie igienică, căci el era desupra și l-ai fi văzut!"
"of course, i did!" aș răspunde, însă de la o vreme , pare-se că nu mai pot face două lucruri în același timp: să gândesc și să vorbesc!
ajung acasă, am o discuție cu dl Stanciu, când... îmi pică fisa! "Dar telefonul meu unde este??"
ca-ntr-un scenariu dinainte știut sun pe el și este închis. îl isterizez pe bietul Stanciu "haide până-n plaza, poate s-a descărcat și s-a închis. Who knows?"
mergem. bodyguardul îmi spune că malul e închis, îi istorisesc tărășenia și el - râzând - cere voie (prin stație) să mă lase să urc.
urc. acolo, alt agent de pază, altă discuție, altă privire ușor descifrabilă, la modul "ia uite-o și pe idioata asta, cum naiba să uite telefonul în toaletă??!?"
îmi dă voie să trec, intru acolo și nimic. evident!
simt că disper și încă îi simt colțurile rigide în palme!
caut în fiecare toaletă (nu știu de ce!)
nimic.
doar hârtie igienică găurită de tocuri, aruncată pe jos.
îmi dau lacrimile și realizez că l-am pierdut definitiv. cobor și cer voie să vorbesc cu cineva din personal, mă îndrumă către "obiecte pierdute".
"acum cât timp credeți că l-ați uitat?" mă întreabă domnișoara de acolo.
"aproximativ o oră!"
"îmi pare rău, dar nu s-a raportat nimic! de obicei se raportează chestii pierdute prin sală sau prin toalete!"
îmi vine să râd. ea îmi spune că-i pare rău. eu o privesc descurajată și mă uit la Stanciu care-mi zice: "e doar un telefon!"

"NU.... nu e doar un telefon" și nu știu cum să-l fac să înțeleagă. sunt sentimente, este o relație, sunt oameni, e o afecțiune!
și nu exagerez cu nimic! pot doar să sper că voi recupera numărul pe care-l am de mai bine de 10 ani.

așadar, umil și lipsită de orice brumă de speranță lansez o campanie. Sunt dipusă să ofer orice recompensă celei (evident, căci era toaleta femeilor) care mi-l poate înapoia. am 500 de numere de telefon pe care nu le am stocate nicăieri altundeva și niște fișiere extrem de importante.

semnalmente:
- HTC Touch Diamond
- negru, într-o husă din piele neagră
- stare impecabilă
- o mică atârnătoare, un "good luck charm" pe post de bijuterie, o păpușică japoneză "momiji" în miniatură ("lucky", as in păpușa aducătoare de noroc)
- un playlist complet cu: adriana calcanhotto, lhasa de sela, yael naim, red hot chili peppers, morcheeba, texas, hooverphonic, depeche mode, lenny kravitz, madonna, coldplay, gorillaz, linkin' park, keane, eskobar, muse, U2, the cure, katie melua, norah jones, incubus, inxs, the cranberries, guano apes, adele, imogen heap, michael jackson, laura marling, leslie feist, sting, sia furler, ray lamontagne, damien rice, seal, moby și radiohead.
- tonuri de apel: Koop și "Koop Island Blues" - ca ton de apel pentru numele Stanciu și "Whatcha Say", Jason Derulo featuring Imogen Heap, ca ton de apel general!
- ultimul număr apelat: Stanciu
- wallpaper: un hugh jackman unsuros!
- poze: extrem de multe cu pectorali și băieți de fitness.
- ultima adresă de e-mail folosită: mirellutza2000!

așadar, dacă se întâmplă să dați din întâmplare peste acest post, poate reușiți să-mi ușurați lansarea mesajului către cei sau cele care se simt un fel de Ebenezer Scrooge în preajma Crăciunului!

mulțumesc anticipat!
o umilă bloggăriță împrăștiată, cu lacrimile până-n barbă, care-ar fi preferat să piardă un deget și cizmele de la kaloni!

cine-l mai copiază pe Louboutin?!

Pălărierul nebun mi-a făcut cunoștință (de curând) cu noua tendință a replicilor.
Eu, personal, admit că sunt teribil de fascinată de excentricitatea lui Alexander McQueen, de eleganța și strap-urile lui Ann Demeulemeester, de prețiozitatea lui Zac Posen, de senzualitatea Annei Sui, de magnificele platforme Junko Shimada (cu care voi reveni într-un alt post), de Badgley Mischa și de Prada, de unde se îmbracă până și diavolul!
Recent m-am îndrăgostit de Zuhair Murad, Geoges Chackra, Ellie Saab și Basil Soda!
Ah... și să nu uit de alte doamne cu imaginație: Vivienne Westwood, Vera Wang și Stella McCartney.
Însă, la capitolul botine, Christian Louboutin este "the father of all"!
Incontestabil, creațiile lui se află sub apanajul autenticității până apar ei, "the fashion snatchers":

Originalul: "Christian Louboutin Miss Corset Lace-Up Ankle Boots" - 1.195$


Replica: Boutique 9 “Lazer” Lace-Up Boots, la doar 150$


Originalul: "Christian Louboutin Fifre Ankle Boots" - 1.195$


Replica: Steve Madden “TRUMPIT” Ankle Booties - 149$


Originalul: "Christian Louboutin Trottinette Ankle Boots - 1.195$


Replica: Michael Antonio “Macey” Ankle Bootie - 54.95$


Originalul: "Christian Louboutin Moulage Platform Ankle Boots" - 995$


Replica: Michael Antonio “McKey” Platform Ankle Booties - 55$



și preferatele mele: "Christian Louboutin Nitoinimoi Bandage Ankle Boots" - 1.197$


Replica: Anne Michelle Addiction 55 Belted & Buckled Booties - 44$ (c'mmon 44 de dolari!???!)


*sursa inspirațională (evident): In Their Closet

o zi aproape perfectă!

când am ieșit, era soare.
mergeam încet, aproape-n pas de salsa.
o pereche de ochelari cu lentile fumurii și rame imense, ar fi fost perfectă!
dimineață cu deficit...

un baton de ciocolată în buzunar și două bilete vechi la balet.
un sentiment bizar de liniște și senzația că eu eram acolo - deasupra tuturor - ca o revelație!

o cafea la starbucks, în care brusc se afla toată fericirea mea.
câteva zâmbete, un sărut, ciocolatăăăăăăăă, "the pierces" și puțin jazz,
o oră de aerobic magnifică și-o dezbatere-ntre fete, la saună!

aș fi vrut să fac baie în mare!
... și când te gândești că ziua asta putea fi perfectă!

Alexander Skarsgård - man of the week

Alexander Johan Hjalmar Skarsgård, pronunțat [skɑʂɡoɖ] este o comoară suedeză, din sudul Stockholmului. Votat 5 ani la rând, cel mai sexy bărbat din Suedia, Alex și-a descoperit de curând pasiunea pentru regie. Are 33 de ani și se poate mândri cu o experiență în televiziune de mai bine de 25 de ani.
Sătul de atenția concentrată a presei, Skarsgård și-a dorit să se retragă pentru o perioadă... până la apariția serialului difuzat de HBO, “True Blood”, când, pur și simplu nu a putut refuza rolul vampirului Eric! Este pasionat de arhitectură și de curând s-a “cuplat” cu Evan Rachel Wood!
Următoarele lui proiecte includ trei titluri mari: “13,” “Metropia” și “Beyond the Pole” (film pe care-l și regizează)!
Este pe jumătate surd și de aici, moare și visul lui de a deveni un star rock! Iubește să pescuiască, să înoate și să bea un pahar de vin în fața șemineului. Cine nu s-ar putea obișnui cu asta, să ridice două degete!
Vorbește fluent suedeza (evident), engleza, germana și franceza. Are 1.95 m înălțime. Da! 1.95... și este de părere că nu-i așa arătos “in real life” precum este pe sticlă. E într-adevăr modest, dar pun pariu că-i prost informat!

“Paparazzi” și Lady Gaga pe post de mostră!

recenzie prematură...

Mă cercetez intens din celălalt colț al camerei. Filistină și bovarică. Detașată și mărginită. Minora mea existență îmi spune că totul e la fel... iar scurta mea istorie nu-mi ascunde nicio capcană, nu-mi întinde nicio cursă în fața căreia aș putea oscila!

Câteodată am impresia că trăiesc în ani câinești (șapte cât alții într-unul)! Nu ar fi frumos ca oamenii să trăiască precum broaștele țestoase? Câte 300 de ani...??

E pe cale să mai treacă un an! Uitându-mă înapoi, am senzația că anul acesta a trecut cel mai repede dintre cei aproape 30 pe care i-am acumulat până acum.

În retrospectivele mele, mă aflu mereu în același moment, în același loc. Și de fiecare dată vreau să fiu în altă parte, în alt decor, mult mai elaborat... mult mai sofisticat... uitând necontenit de pacea și eutimia pe care mi le oferă locul în care mă aflu fix în acest/acel moment.

Sunt mereu nemulțumită... deseori ursuză și cu mintea plină de gânduri imunde. Car în spate demoni mercantili responsabili - de-a dreptul - cu excesele tinereții, pe care-o voi trăi mereu, indiferent de vârstă! M-am săturat să mă concentrez asupra sentimentului de fericire atât de intens, încât să nu-l simt când aleargă pe lângă mine... atât cât să-l scutur de guler...

"E totul minunat ", îmi repet în gând înaintea oricărei alegeri importante. Ca o mantra secretă. Afectiv palpabil și cu certitudinea că acesta este momentul în care fericirea începe. Inspir mirosul mentolat al tuturor posibilităților extraordinare care mă așteaptă.

Desigur... fericirea nu începe niciodată! Ea se consumă, se petrece și se trăiește chiar acum! Dar sunt mult mai tânără decât în următorii ani, ca să știu asta... Dacă peste timp voi retrăi asemenea momente, nici atunci nu voi avea convingerea că aș ști să le recunosc!

N-am făcut multe lucruri. Nu am făcut copii. Nu am fost în Filicudi, Alicudi, n-am ajuns în Montego Bay, Seychelles, Insulele Cayman sau Bahamas. N-am văzut Bali sau Hawaii... Nici Parisul sau "il grande" Rio de Janeiro. Și n-am să mă las până n-am să văd Bora-Bora, Bodhgaya și superbul Osaka, de la gura râului Yodo! I have all the time in the world...

Am alături de mine un om pe care-l ador pentru că știe că există patru tipuri de ten sau ce-i ăla roz fuchsia și galben magenta. Pe care-l apreciez pentru că nu-i atât de ipocrit încât să-mi spună că e înnebunit după Norah Jones sau Ray LaMontagne... Pe care-l iubesc pentru că știe să-mi mângâie obrazul atunci când sunt tristă sau tace și zâmbește la crizele-mi isterice! El e singurul care știe să facă lucrurile simple...

Și totuși, mereu ezit! Ezitarea este un act absolutamente dinamic. Ezitarea presupune temeri, oscilații, reveniri...
Am, în schimb, o certitudine!
Am bănuit întotdeauna. Acum sunt convinsă. Sunt episoade și întâmplări în viața mea pe care nu reușesc să le depășesc niciodată. Și ele devin entități specifice. Caracteristici individuale, cu care mă așez dimineața la o cafea cu frișcă, cu care fac baie și cu care adorm... aglutinate de piele!
Însă am învățat să trăiesc cu prelungirea dedalică a acestor amintiri.
Și mai știu că nu o să mă mai întorc...
Iar acum, când totul își pare suficient sieși, adun fragmente din mine pentru a deveni egală cu eu însămi.
Pentru că viața mea e un ritm de jazz, cu seri din dantelă metalică, ce miros a Lolita Lempika.

love story (11th scene)

locație: o stradă lungă și goală.
timp: orele 12.00, prânz.
coloană sonoră: Ingrid Michaelson "The Way I am"
cadru: plan detaliu, tocurile ei groase se aud strident pe piatra cubică!

Era doar o coincidență, fără niciun dubiu! Ea nu credea în destin, toate lucrurile se întâmplă pentru că se întâmplă... Altă explicație nu există!
Era din ce în ce mai convinsă că doar o dorință și-o voință remarcabile sunt capabile să coordoneze întâmplările care compun o existență într-un Destin.

A plecat cu gândul la struguri. A trecut trei străzi. Era frig și-și strânse haina de piele mai tare, mănușile fără degete nu-i erau de niciun ajutor și avea senzația că nuanțele cerului prevestesc sfârșitul lumii.
"ți-e frig?"
"nu"
"vrei sa închid fereastra?"
"ihim!"
"acum ți-e mai bine? "
"nu știu... am visat că mă plimbam pe o stradă, și-mi era frig... iar cerul era de un gri închis și pustiu!"
"tu și visele tale stupide... "

El a plecat. Ea a rămas prea copleșită de consistența propriului ei trup, privindu-și rochia verde căzută la marginea patului...
A stat așa câteva ore... somnolentă, palidă, tristă și tăcută!
A avut câteva conversații bizare cu ea însăși și-a ascultat muzica depresivă a decedatului Jeff Buckley...
A băut ceaiuri peste ceaiuri, ascultând ploaia și căutând somnul rătăcit între așternuturile patului, între îmbinările parchetului, între pliurile umbrelei desfăcute-n hol... a căutat somnul între toate hainele aruncate și faldurile draperiei. Nimic. Inutil totul. Mai ales, ea!

... "fleur defendue"... obsesia și s-a îmbrăcat. A plecat cu gândul la struguri. A trecut trei străzi. Era frig și-și strânse haina de piele mai tare, mănușile fără degete nu-i erau de niciun ajutor și avea senzația că nuanțele cerului prevestesc sfârșitul lumii.

Erau unele locuri în care vroia mereu să se întoarcă... tocmai pentru că geografia lor frustă și rudimentară era comodă. Iar ea, era genul de femeie care purta tocuri destul de des și-i plăceau locurile cu o geometrie comodă.
S-a oprit în fața unei vitrine cu zeci de brioșe frumos ornate. Pentru o clipă i s-a părut că-i vede reflexia în geam, dar nu s-a întors! Știa că dacă o va face, el nu va fi acolo.... A preferat să-i privească imaginea, să i-o adulmece și s-o respire minute-n șir. Un gest greșit și ar fi dispărut!
Orașul mustea de instalații electrice și globuri mari, colorate prinse de cabluri și stâlpi...

Imaginea din spatele ei s-a apropiat, a luat-o în brațe și l-a auzit șoptindu-i în ureche "să mergem... vino!". Ritmuri de rumba răzbăteau din cutia craniană; i-a pus fularul lui, în jurul gâtului și a luat-o de mână.
Au făcut echilibristică pe cablurile electrice, au sărit pe acoperișurile blocurilor, au mâncat brioșe cu scorțișoară și fulgi de ciocolată, au râs, au aprins toate instalațiile și s-au jucat cu globurile... până le-au făcut particule de praf și le-au aruncat în capul trecătorilor! S-au sărutat. Mult. Umed. Fervent.

A ieșit cu o brioșă aromată și o cafea fierbinte. Îi era frig, însă nu mai avea cum să-și strângă haina de piele în jurul corpului. Avea mâinile ocupate, mănușile nu-i erau de niciun ajutor, însă paharul de cafea îi încălzea degetele. A privit din nou vitrinele cu zeci de brioșe frumos ornate. Reflexia nu mai era acolo și brusc a realizat un lucru simplu: în viață totul este despre alegeri. A râs...

Stupid din partea ei și-a vârstei, dar încă credea în acea dragoste ca-n filme, în care el traversează jumătate de continent ca s-o gasească si ea fuge de la propria-i nuntă ca să-i oprească avionul!

Ingrid Michaelson "The Way I Am" (music video)

ryan reynolds - man of the week!

Recunosc, deloc timid, că am fost să văd "X-Men The Origins" din două motive: Hugh Jackman și Ryan Reynolds.
Actor canadian în vârstă de 33 de ani, Ryan a jucat recent în "The Proposal". deși acolo are rolul unui tip rezervat, Ryan Reynolds atrage femeile ca un magnet, iar asta o dovedește poziția din topul celor mai sexy bărbați din lume, realizat recent de revista "People", unde tronează cu succes pe locul 2!

Dacă în trecut Ryan a fost "combinat" cu excentrica Alanis Morissette, de un an încoace este foarte fericit în căsnicia cu Scarlett Johansson, pe care, pare-se, a cerut-o în căsătorie printr-un sms.

Îi e frică de înălțime, iubește motoarele și ce-i drept... a renunțat la facultate și a fugit de-acasă la 18 ani, însă, ajuns la L.A., fără bani și niciun fel de suport, a dat lovitura destul de repede. Rolurile din "Definitely Maybe", "The Amityville Horror", "Blade Trinity" și "Smokin' Aces" nu au făcut altceva decât să-i consolideze statutul de "movie star".
L-am văzut acum câteva seri la "Saturday Night Live" și admit că tipul este extrem de sexy și plin de umor. Așadar... what's sexier than a funny guy? Let's see...